Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌10 Factorul confesional în relaţiile internaţionale marile civilizaţii se sprijină. Conform lui S.Huntington, religia este caracteristica esenţială şi definitorie a civilizaţiilor şi „într-o măsură determinată civilizaţiile mari din istoria omenirii au fost confundate cu marile religii ale lumii, iar popoarele care împărtăşesc aceeaşi etnicitate şi limbă, dar diferă din punct de vedere religios, luptă unul cu celălalt, aşa cum s-a întîmplat în Liban, fosta Iugoslavie şi pe subcontinent” [2]. Este de subliniat că modelul teoretic a lui S. Huntington a avut un impact deosebit asupra cercurilor academice şi oamenilor politici din multe ţări, chiar dacă multiple interpretări ale evoluţiei prospective a mediului internaţional fundamentate pe binomul civilizaţie-religie constituie o perenitate a construcţiilor teoretice şi au fost conturate şi de alţi cercetători. Astfel, Platon şi Cicero, reprezentanţi ai antichităţii grecoromane şi Confucius, în calitate de exponent al filosofiei politice din Extremul Orient, partajau spaţiul politic al epocii între lumea greco-romană sau, respectiv, chineză şi lumea barbară, religia fiind un element definitoriu şi delimitativ. F. Petrarca scria că turcii sînt inamici, dar grecii schismatici sînt mai răi decît sarazinii şi osmanii. De fapt, Evul Mediu a cunoscut mai multe ciocniri violente dintre civilizaţii şi religii, iar Tratatul de la Westfalia a încheiat ciclul hegemonic al războaielor religioase. În acelaşi context al ciocnirii dintre religii se înscrie doctrina politică a islamului care divizează lumea în „casa păcii” şi „casa războiului”. Partajarea belică a mediului extern al islamului „îndreptăţeşte” războiul sfînt împotriva celor care nu acceptă religia lui Muhamed. Tendinţele actuale de restaurare a statului bazat pe legea islamică, utilizarea islamului în criza din Golf şi actele teroriste săvîrşite de musulmani denotă că există în mod real o ameninţare şi sfidare islamică. S. Bo Gull a propus un model nou al sistemului internaţional din epoca postrăzboi rece, pronosticînd o structură bipolară în care vesternizarea lumii neoccidentale generează ciocniri dintre cele două falii de civilizaţii. Penetraţia creştinismului de factură
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 11 ▌ protestantă şi catolică prin ideologia militantă, prozelitismul şi impunerea valorilor creştine au provocat reacţia lumii islamice şi budisto-confucioniste, acestea prefigurîndu-se ca viitoare centre de putere. O idee similară este expusă şi de S. Huntington, care pronostichează o axă musulmano-asiatică îndreptată împotriva Occidentului la nivel macro, cele mai violente linii de conflict fiind între islam şi vecinii săi de alte confesiuni. În genere, este posibil ca cele mai periculoase ciocniri să apară din interacţiunea aroganţei occidentale, intoleranţei islamice şi a afirmării asiatice. P. Kennedy puncta în acest sens, că perturbatorii sistemului internaţional, statele islamice şi blocul confucionist al tigrilor, deţin o serioasă variabilă religioasă în politica lor externă. S. Huntington a reactivat unele abordări proprii „Şcolii de la Annales”, care învederează că ideea de frontieră între civilizaţii este operantă în dialectica istorică a vieţii internaţionale prin dihtomia cultural-religioasă axată pe principiul „noi şi ei” şi „imaginea celuilalt”. Modelul lui S. Huntington este operaţional şi poate proiecta eventuale linii de demarcaţiune pe orbita deciziilor politice şi a conduitei externe a statelor. De fapt, mulţi gînditori, savanţi ai mediului internaţional modern şi contemporan, începînd cu H. Grotius şi G. Vico şi terminînd cu S. Huntington şi E. Luttwak, au indicat asupra „predestinării” unor naţiuni motivate religios să exercite o hegemonie navală sau economică, politică sau culturală. Este de remarcat că în ultimul timp au fost reactivate interpretările în spiritul unui determinism religios la scara relaţiilor internaţionale, fundamentat pe confruntarea axelor de civilizaţie, religia fiind considerată catalizator al transformărilor globale de ordin politic şi economic. Dezvoltarea Uniunii Europene s-a bazat pe suportul democraţiei liberale şi al valorilor religioase, iar K. Adenauer, R. Schuman sau A. de Gasperi în calitate de exponenţi ai democraţiei creştine au luptat cu fermitate pentru o Europă Unită. În genere, privit ca structură civilizaţională, Occidentul este expresia politică a unificării cu un
Page 2 and 3: ▌2 Factorul confesional în rela
Page 60 and 61:
▌60 Factorul confesional în rela
Page 62 and 63:
Page 64 and 65:
Page 66 and 67:
Page 68 and 69:
Page 70 and 71:
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
▌100 Factorul confesional în rel
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?