Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

▌92 Factorul confesional în relaţiile internaţionale
aproape este imposibil de a face apel la un model kantian de
integrare.
Includerea foştilor sateliţi sovietici în structurile de
securitate ale NATO presupune un „multilateralism participativ”
pe baza unor valori comune Vestului şi Estului. Nu pot fi
acceptate ideile lui S. Huntington care credea că logica proprie
conflictului dintre civilizaţii va guverna procesul de extindere al
alianţei nord-atlantice, afirmînd că în epoca postrăzboi rece
NATO este organizaţia de securitate a civilizaţiei occidentale,
susţinînd „deschiderea spre grupul de la Vysegrad, statele
baltice, Croaţia şi Slovenia, dar nu şi spre grupul musulmanoortodox”
[54]. Într-adevăr, NATO a stăvilit scurgerea de putere
şi hegemonia URSS, iar premiza că alianţa este organizaţia de
securitate a civilizaţiei vestice a funcţionat doar în perioada
bipolarităţii ideologice, în prezent ne mai avînd nici o relevanţă.
Unele ţări ortodoxe se află în lista candidaţilor cu şansele cele
mai mari de a prinde următoarea etapă de extindere a NATO, iar
cu Federaţia Rusă alianţa a încheiat un acord, prin care formula
„19+1”, devenită „26+1” pare să cedeze în faţa noilor
configuraţii. Cert este că pentru secularizarea şi stabilizarea
Europei de Est cuprinsă de conflicte politico-militare
cuantificate de valenţe etnico-religioase, sarcina Europei de Vest
constă în integrarea acestor popoare în comunitatea ei
economică şi politică. Interesul pentru integrarea noilor actori
est-europeni este în primul rînd al lor însuşi şi mai apoi a
Germaniei, prin proximitatea ei geografică şi calitatea de primă
forţă politico-economică a regiunii sau a SUA, principalul factor
de putere în sistemul internaţional postrăzboi rece.
Investigînd aranjamentele de securitate din spaţiul asiatic
este de subliniat că n-a fost dezvoltată o structură unitară de
securitate la nivelul continentului în conexiune cu
multiculturalismul şi cu diversitatea religioasă. Organismele de
cooperare economică interasiatică, ASEAN, APEC, PECC ş.a.
au încercat să creeze componente paralele de securitate. Însă