Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Sfântul Ioan Maximovici
harul dumnezeiesc care sălăşluia în el era atât de vădit şi cinstirea lui era atât de mare, încât la
doi ani după sfârşitul său el este deja numărat în rândul sfinţilor şi numele lui este prezent în
Martiroloage încă din anul 870. Moaştele lui neputrezite s-au păstrat la Hamburg până la
Reformă, când au fost îngropate în pământ şi s-a păstrat doar o parte din ele. Viaţa lui şi
puterea harului dumnezeiesc, arătată prin el, ca şi slăvirea lui în rândul sfinţilor, pe când
Apusul mai făcea încă parte din Biserica Ortodoxă Universală, nu trebuie să lase nici o
îndoială că este un sfânt bineplăcut lui Dumnezeu. Arhiepiscopul Alexandru a strâns toate
mărturiile existente despre el în limba germană, atât din surse catolice, cât şi din surse
protestante, şi toate acestea întăresc tot ce am expus aici despre Preafinţitul Ansgarie,
descriind atât ostenelile întru blândeţe şi virtuţile acestui mare bărbat, cât şi minunile lui. Am
primit, de asemeni, şi o descriere amănunţită a vieţii lui în limba daneză.
În legătură cu obiecţiunile făcute de un confrate de-al nostru, trebuie să spunem că
acestea sunt nefondate. În primul rând, nu există nici un fel de date ca să presupunem că
Preafinţitul Ansgarie ar fi fost o unealtă în mâinile tronului Romei pentru întărirea stăpânirii
acesteia şi că s-ar fi făcut vehiculul acelor idei care au dus la despărţirea Romei. Toate
strădaniile noastre de a găsi vreun indiciu în sursele existente nu au furnizat nici un fel de
susţinere [a acestei ipoteze], dimpotrivă, ele ne conduc la concluzii contrare, întrucât, dacă ar
fi fost aşa, catolicii de azi nu ar fi scăpat ocazia să se folosească de acest fapt şi să-l
proslăvească pentru aceasta pe Preafinţitul Ansgarie.
Sfinţenia Preasfinţitului Ansgarie nu poate fi pusă la îndoială datorită absenţei
numelui său din sinaxarul grecesc şi din cărţile de cult bisericesc, întrucât acestea nu
determină în nici un caz respingerea ei [a sfinţeniei] de către Biserica Răsăritului.
Există contemporani ai Preasfinţitului Ansgarie, ai Sfinţilor Chiril şi Metodie, care nu
au fost consemnaţi şi nu sunt consemnaţi până azi în sinaxarul şi în cărţile de cult greceşti, cu
toate că erau binecunoscuţi la Ţarigrad. Iar Biserica Catolică îi comemorează mai mult decât
pe Preafinţitul Ansgarie. Din cărţile de cult greceşti lipseşte luminătorul Bulgariei, Sfântul
Boris-Mihail, care a fost botezat de greci, cât şi Sfânta Liudmila a Cehiei, botezată de
Sfântul Metodie, cât şi Sfântul Viaceslav. Lipsesc şi Sfinţii Vladimir, şi Sfinţii Boris şi Gleb,
proslăviţi cu binecuvântarea Patriarhului Constantinopolului, lipseşte şi Preasfinţitul Petru al
Moscovei. Dintre toţi sfinţii ruşi, în Mineiele greceşti sunt pomeniţi în sinaxare, dar fără să li
se închine o slujbă, numai Sfântul Ioan al Novgorodului şi Cuviosul Varlaam Hutînski. În
Biserica Eladei este pomenită Fericita Cneaghină Olga, având acolo un alt tropar şi condac,
decât la noi. Dar asta nu înseamnă nicidecum că nu trebuie să-i cinstim pe sfinţii care au
strălucit pe pământul Rusiei, după cum nu dovedeşte nici respingerea lor de către greci. Există
şi mulţi sfinţi greci ale căror nume nu sunt în mineie şi în sinaxare, dar pomenirea lor se
săvârşeşte local şi tot local se ţin şi slujbele lor.
Preasfinţitul Ansgarie nu a slujit scopurilor politice, ci lui Hristos şi pecetea
apostolatului său sunt ţările aduse prin el la Hristos. Ruptura lor ulterioară [de la dreapta
credinţă] nu-i micşorează lucrarea, după cum truda Sfântului Metodie nu e împuţinată de
ruptura, pentru multe secole, a Moraviei şi a Panoniei.
În colţuri diferite ale lumii drepţii lui Hristos au lucrat pentru Unicul Dumnezeu, au
umblat într-un singur duh şi sunt împreună proslăviţi de El. Valul revoluţiilor şi al reformelor
le-a distrus moaştele în Apus, la fel cum, ajungând până în patria noastră, s-a atins profanator
şi de sfinţii ruşi. Acest val a încercat să le nimicească memoria, la fel cum şi Iulian Apostatul
ardea sfintele moaşte ale cuvioşilor. Dar ei strălucesc în Biserica cerească, iar noi trebuie să le
slăvim şi mai mult ostenelile, proslăvindu-L astfel pe Dumnezeu, Care prin ei săvârşeşte
minuni.
100