Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

More documents

Recommendations

Info

Sfântul Ioan Maximovici POVĂŢUIRI, PASTORALE ŞI ÎNDRUMĂRI ALE EPISCOPULUI IOAN Despre pomenirea neortodocsilor Amintim sfinţiţilor preoţi că la dumnezeiasca Liturghie se săvârşeşte numai pomenirea celor care au aparţinut Bisericii Ortodoxe, întrucât acest fel de pomenire îl face pe cel pomenit să fie părtaş la sfânta slujbă, la care pot participa numai creştinii ortodocşi. De asemeni, nu pot fi pomeniţi sinucigaşii care au săvârşit această faptă în mod conştient, deoarece s-au lepădat de bunăvoie de Biserică. Trebuie, de asemeni, să mai spunem despre slujbele de parastas, panihide şi altele că sunt prevăzute pentru a fi săvârşite pentru cei dreptcredincioşi, ceea ce reiese din înseşi denumirile lor. Ca o excepţie în privinţa persoanelor care [nefiind ortodoxe] au arătat în timpul vieţii o înclinaţie faţă de credinţa şi Biserica ortodoxă şi au participat, după puterea lor, la viaţa ei: se poate face o rugăciune pentru sufletul celui adormit, care constă din cântarea sau citirea Catismei a 17-a (Psalmul 118), cu adăugarea unei scurte ectenii pentru împăcarea sufletului celui adormit şi „Veşnică pomenire”. Iar în rugăciunile lor particulare, creştinii ortodocşi pot să se roage lui Dumnezeu pentru toţi, nădăjduind în mila lui Dumnezeu. Edictul nr. 39, 23 septembrie 1951 Despre cinstirea sfinţilor de demult ai Apusului Trăind [noi] împrăştiaţi în ţări unde în vechime s-au ostenit şi s-au proslăvit, prin suferinţele lor sau prin alte nevoinţe, sfinţi bineplăcuţi lui Dumnezeu, cinstiţi din vechime de Biserica Ortodoxă a lui Hristos, se cade ca şi noi să-i cinstim cum se cuvine şi să alergăm la ajutorul lor, fără a ne răci, în acelaşi timp, nici faţă de sfinţii cuvioşi ai lui Dumnezeu la care alergam şi înainte în rugăciune. În diferite locuri ale vechii Galii - Franţa de astăzi - şi în alte ţări ale Europei Occidentale s-au păstrat până astăzi sfintele oseminte ale mucenicilor primelor veacuri şi ale următoarelor, care au fost mărturisitori ai credinţei ortodoxe. Îi chemăm pe părinţii slujitori ai Bisericii să-i pomenească la dumnezeieştile slujbe - la litie şi la alte rugăciuni - pe cuvioşii lui Dumnezeu, care sunt ocrotitorii locului sau ai ţării unde se desfăşoară slujba, ca şi pe cei cinstiţi cu deosebire, de asemeni şi la otpust. În particular, pe teritoriul Parisului se cuvine să fie pomeniţi: Sfinţitul Mucenic Dionisie, Cuvioasa Genoveva, de asemeni, Cuviosul Clodoald; la Lyon: Sfinţitul Mucenic Irineu; la Marsilia: Mucenicul Victor şi Cuviosul Casian; în zona Toulouse: Preasfmţitul Mucenic Saturnin, episcopul din Toulouse; la Tours: Sfinţitul Martin. În caz de neclarităţi şi nelămuriri, adresaţi-vă nouă, pentru lămuriri şi indicaţii. Şi chemaţi turma de credincioşi să-i cinstească pe aceşti bineplăcuţi ai lui Dumnezeu. Edictul nr. 223, 23 aprilie 1953 118
Predici şi îndrumări duhovniceşti Apel pentru ajutorarea Sfântului Pământ „De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta Mea!” - a strigat prooroceşte Regele David, încă în zilele de prosperitate ale Sionului (Ps. 136, 5). Cu amărăciune cântau iudeii acest psalm în timpul robiei babiloniene. A iubit Ierusalimul Domnul Iisus Hristos, vărsând lacrimi pentru nenorocirile ce aveau să se abată asupra lui. Sfânt pentru iudeii Vechiului Testament, Ierusalimul a devenit şi mai sfânt pentru creştini, sfinţindu-se prin tălpile, iar apoi prin sângele dumnezeiescului nostru Mântuitor, Iisus Hristos. Imediat ce au încetat prigoanele împotriva creştinilor, spre Ierusalim porniră pelerini din toate ţările în care era slăvit numele lui Hristos, începând cu împărăteasa Elena, aflătoare a Crucii Domnului şi ziditoare a unui şir de măreţe biserici pe sfintele locuri ale drumului pământesc al lui Hristos. Acele locuri s-au umplut, de asemeni, şi de mănăstiri în care asceţii îşi căutau şi arătau şi altora calea mântuirii. Înrobirea acelor ţări de popoare orientale de altă credinţă nu a micşorat cinstirea Sfântului Pământ de către creştini. Popoarele occidentale au întreprins campanii pentru eliberarea lor, însă nu şi-au atins scopul. O dată cu încreştinarea Rusiei, chiar de la începutul creştinismului în Rusia, porniră alţi pelerini. Biserica Rusă, chiar de la începuturile ei, s-a aflat în strânse legături cu Sfântul Pământ. Tot ce venea sau era adus de acolo era sfânt în ochii ruşilor. Iar dorinţa cea mai mare a oamenilor blagocestivi era să viziteze Sfântul Pământ. Persoanele particulare au reuşit să facă aceasta, chiar şi în perioada când acest lucru implica dificultăţi din cale-afară de grele; iar în secolul trecut, fluvii întregi de pelerini se curgeau într-acolo, aproape neîntrerupt. Pentru înlesnirea pelerinajului a fost creată Misiunea Duhovnicească Rusă la Ierusalim şi Societatea Palestinei, care au achiziţionat un şir de terenuri în locurile sfinte, pe care au fost ridicate lăcaşuri ruseşti. Pe de o parte, aceste lăcaşuri le dădeau posibilitatea ruşilor ajunşi acolo să aibă un adăpost în timpul vizitării şi închinării la locurile sfinte, iar doritorilor, chiar să rămână acolo până la sfârşitul vieţii. Pe de altă parte, graţie mijloacelor materiale ce se scurgeau din Rusia, aceste lăcaşuri aveau posibilitatea să desfăşoare o largă activitate educaţională în rândul populaţiei locale şi să acorde, în acest fel, un sprijin substanţial Patriarhiei locale a Ierusalimului. Toate acestea s-au schimbat o dată cu începerea vremurilor amare pentru Rusia. O dată cu începutul Primului război mondial, fluxul de pelerini şi de mijloace pentru susţinerea activităţii sfintelor noastre lăcaşuri a fost întrerupt. Iar o dată cu sfârşitul războiului, după prăbuşirea statului rus, starea lor s-a înrăutăţit şi mai mult. După Al doilea război mondial şi împărţirea Palestinei între Regatul Iordaniei şi nouînfiinţatul stat Israel, au apărut noi necazuri şi primejdii. Lăcaşurile care aparţineau acum Israelului au fost lipsite de o parte din averea lor şi transferate sub administraţia Patriarhiei Moscovei. Lăcaşurile din Regatul Iordaniei au rămas în alcătuirea Bisericii Ruse din exil, în pofida încercărilor Patriarhiei Moscovei de a le supune; aceste lăcaşuri şi alte instituţii ortodoxe ruse din Iordania au refuzat să se supună Patriarhului Moscovei, pe motivul legăturii lui cu puterea sovietică. Aceasta din urmă încearcă să-şi supună şi să-şi lărgească influenţa asupra tuturor popoarelor, prin orice mijloace 73 . De aceea, luând în considerare importanţa de 73 Referitor la atitudinea Fericitului arhiepiscop Ioan faţă de Patriarhia Moscovei şi problema despărţirii administrative a celor două Biserici Ruse Ortodoxe, trebuie să dăm un citat din articolul Preasfinţitului episcop Vasili (Rodzeanko), „Cuvânt despre vlădica Ioan”: „[,..] I-am spus sincer şi deschis vlădicăi Ioan că nu mă lasă conştiinţa să arunc cu piatra, aşa cum făceau mulţi din exil, în Biserica Ortodoxă Rusă, în Patriarhul ei şi în ierarhi. Şi ştiţi ce mi-a răspuns Mi-a spus: «Eu în fiecare zi, la proscomidie, îl pomenesc pe Patriarhul Aleksei. Este patriarh. Şi rugăciunea noastră totuşi rămâne, în virtutea circumstanţelor, noi am ajuns despărţiţi, dar 119
Page 1 and 2:
Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepisc
Page 3 and 4:
Predici şi îndrumări duhovniceş
Page 5 and 6:
Page 7 and 8:
Page 9 and 10:
Page 11 and 12:
Page 13 and 14:
Page 15 and 16:
Page 17 and 18:
Page 19 and 20:
Page 21 and 22:
Page 23 and 24:
Page 25 and 26:
Page 27 and 28:
Page 29 and 30:
Page 31 and 32:
Page 33 and 34:
Page 35 and 36:
Page 37 and 38:
Page 39 and 40:
Page 41 and 42:
Page 43 and 44:
Page 45 and 46:
Page 47 and 48:
Page 49 and 50:
Page 51 and 52:
Page 53 and 54:
Page 55 and 56:
Page 57 and 58:
Page 59 and 60:
Page 61 and 62:
Page 63 and 64:
Page 65 and 66:
Page 67 and 68: Predici şi îndrumări duhovniceş
Page 117: Predici şi îndrumări duhovniceş
show all

Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?