Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Sfântul Ioan Maximovici
19-20 iunie/2-3 iulie 1994
La orele 2 noaptea, Dumnezeiasca Liturghie a fost slujită de episcopul Ambrozie
Bebeiski în altarul lateral stâng, închinat Sfântului şi dreptului Ioan de Kronstadt. Împreună cu
vlădica Ambrozie au mai slujit douăzeci şi opt de preoţi şi şase diaconi. Ceasurile, Fericirile şi
alte cântări au fost cântate de pelerini în limba engleză [...], iar altă parte a credincioşilor a
cântat în slavonă. Trei sute optzeci şi opt de credincioşi s-au împărtăşit cu Sfintele Taine ale
lui Hristos.
Preotul David Moser, parohul bisericii Cuviosului Serafim din oraşul Boysie, statul
Idaho, s-a adresat celor adunaţi cu un cuvânt puternic, plin de însufleţire, al cărui conţinut, pe
scurt, a fost următorul:
„De ce Biserica îl proslăveşte pe Preasfinţitul Ioan Pentru minunile lui Nu. Pentru
nevoinţele şi tămăduirile săvârşite de el Nu. Pentru posturile şi privegherile lui Nu. Îl
proslăvim pentru că el L-a iubit cu adevărat pe Dumnezeu. Iar toate nevoinţele şi faptele lui
erau urmarea acestei iubiri, şi fără ea toate aceste lucruri n-ar fi avut nici un fel de importanţă.
Noi, cei ce asistăm la proslăvire, nu putem săvârşi minunile pe care le săvârşea vlădica Ioan,
nu putem împlini nevoinţele şi tămăduirile lui, dar putem să-L iubim pe Dumnezeu mai presus
de orice şi, prin aceasta, îl vom urma pe vlădica Ioan. Căci toate celelalte fapte sunt doar o
urmare a acestei iubiri”.
La Liturghia care a început la orele 5 dimineaţa în altarul lateral închinat Sfântului
Nicolae Făcătorul de minuni s-au împărtăşit două sute şaptezeci şi nouă de persoane.
Au slujit doisprezece preoţi şi şase diaconi. Protoiereul Mihail Konstantinov a spus în predica
sa că toţi creştinii sunt chemaţi la ceea ce a atins vlădica Ioan: la sfinţenie... El a fost postitor -
dacă vrem să ne mântuim, trebuie neapărat să postim. El îi vizita pe bolnavi - la fel trebuie să
facem şi noi. Aşa, pe cât putem, trebuie să urmăm calea Preasfinţitului Ioan - calea sfinţeniei.
Orele 7.30 dimineaţa. Catedrala este plină de oameni, în afara ei este, de asemenea,
mulţime de credincioşi. Este aşteptat înalt Preasfinţitul. Preoţii ies într-o coloană lungă din
altar.
Slujirea dumnezeieştii Liturghii în altarul central al catedralei a fost condusă de
mitropolitul Vitalie, cu care au împreună-liturghisit treisprezece arhierei, şaizeci şi doi de
preoţi şi douăzeci şi patru de diaconi, în faţa icoanelor Maicii Domnului, prezente pe toată
durata ceremoniilor proslăvirii.
Altarul din stânga a slujit ca jertfelnic, unde, pe rând, preoţii săvârşeau proscomidia.
La Fericiri au fost cântate tropare din Canonul Preasfinţitului Ioan. [...] La cântarea „Veniţi, să
ne închinăm” racla este ridicată de preoţi şi, pe umerii lor, trece lin prin porţile împărăteşti
spre locul cel mai înalt, unde rămâne până la sfârşitul Liturghiei. Mergând înaintea clerului,
Preasfinţitul Ioan se află în fruntea vohodului mic. [...]
În pofida mulţimii de oameni, nimeni nu simţea înghesuială sau oboseală şi tot ce
simte de obicei omul când se află în aglomeraţie. [...] Mulţi clerici şi mireni povesteau despre
bucuria creată de sentimentul unirii într-o singură familie duhovnicească, despre sentimentul
născut din conştiinţa faptului că lângă tine se roagă un frate de-al tău întru Hristos, care a
venit aici, la Preasfinţitul, ca acesta să-i ajute în drumul pe calea mântuirii. Privind spre
credincioşii atenţi la slujbă, mă gândeam că aceasta este corabia Bisericii lui Hristos, aţintită
spre împărăţia Cerească. Unii dintre pelerini a participat la toate cele trei Liturghii. „Aş fi
dorit ca această sfântă slujbă să continue veşnic - a spus un preot -, îmi doream să mă rog.”
Preoţii, ale căror condiţii de slujire erau diferite în Rusia şi în diaspora, s-au simţit acum un
singur trup: Hristos mai presus de orice!
132