Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

130
Sfântul Ioan Maximovici
La sfârşitul parastasului, după o scurtă pauză, a început miezonoptica. La „Doamne,
strigat-am către Tine” au răsunat pentru prima dată stihirele adresate Preasfinţitului Ioan,
arhiepiscopul de Shanghai şi San Francisco - trei stihire compuse de arhiepiscopul Antonie de
San Francisco:
„Pe Preasfinţitul lui Hristos, Ioan, să îl cântăm, rugătorul dăruit nouă de Dumnezeu,
care Sfânta Liturghie în fiecare zi o săvârşea, de împărtăşirea Preasfîntelor Taine fiind întărit,
şi cu vioiciune la lucrarea sa ieşea, în neîncetată rugăciune petrecând, şi spre casele
suferinzilor şi saloanele spitalelor către bolnavii deznădăjduiţi se grăbea - toate acestea
făcându-le, pe de-a-ntregul sfinţit şi milostiv s-a arătat, darul vindecării şi al înainte-vederii de
sus dobândind, acest îndrăzneţ mijlocitor la Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre”.
[...]
La litie, racla cu sfintele moaşte, încă acoperită cu mantia, este deodată ridicată
deasupra mulţimii şi, pe umerii preoţilor, scoasă afară pentru procesiunea de înconjurare a
catedralei. Toată ziua a fost ceţoasă şi rece şi doar în timpul procesiunii au strălucit câteva
raze de soare. [...] Toată vecernia a fost slujită fără lumină artificială. Slujba se desfăşura
calm, liniştit. După toate cele petrecute, aşteptam apropierea unui eveniment neobişnuit. La
utrenie, la sfârşitul Catismei a 2-a, deja simţeam că ne-am apropiat foarte mult de acesta.
Înainte de polieleu, vlădica Antonie le-a povestit credincioşilor despre ultimele zile ale vieţii
pământeşti ale Preasfinţitului Ioan.
[...]
Toată atenţia ne este atrasă de ceea ce se întâmplă în biserică. Prin uşile împărăteşti ies
ierarhii, preoţii şi ajutoarele lor, îndreptându-se spre racla cu de Dumnezeu dăruitele moaşte -
această fereastră spre împărăţia Cerească. Biserica este cădită de înalt Preasfinţitul mitropolit.
Aşteptăm deschiderea moaştelor. Rumoare şi linişte. Este scos vălul de pe icoana
Preasfinţitului. [...] Icoana este ridicată de doi preoţi în faţa mulţimii. La vederea chipului
Preasfinţitului, un suspin de bucurie şi de smerită evlavie traversează întreaga biserică.
Mitropolitul Vitalie scoate mantia de pe raclă şi imediat o descuie şi ridică capacul. Cu o voce
puternică, protodiaconul rosteşte spre toţi credincioşii: „O metanie până la pământ!” - şi toţi
închinătorii dinăuntrul şi din afara catedralei, cu sfântă frică şi entuziasm, cad la pământ.
Preoţii, apoi şi credincioşii încep să-i cânte Preasfinţitului cântarea de laudă, şi iată că întreaga
biserică, lumea pământească şi cea cerească, toţi cântă într-un singur glas: „Pe tine te lăudăm,
Preasfinţite părinte Ioane...”. Cu adevărat, har peste har!
La rugăciunea „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău”, care se citise până atunci la litie,
printre numele altor arhierei a fost rostit şi slăvitul nume al Preasfinţitului şi făcătorului de
minuni Ioan. Esenţa momentelor trăite a fost deosebit de profund subliniată de prochimenul
dinainte de citirea Evangheliei: „Cinstită este în faţa Domnului moartea cuvioşilor Săi”.
Pericopa evanghelică a Sfântului Apostol Ioan Teologul ne vestea despre viaţa Preasfinţitului,
care a mers pe calea pe care începătorul Preoţiei, Hristos, îi cheamă pe slujitorii Săi:
„Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel
plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi
fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă
de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum
Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu
sunt 75 din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o
turmă şi un păstor”. (In. 10, 11-16).
75 În Biblia de la 1688 şi varianta în limba rusă, citată în text: nu sunt; în Biblia B.O.R.: sunt. Diferenţa apare în
ediţia tipărită cu banii protestanţilor de la Societatea Biblică şi răspândită după anul 1989. În ediţia Noului
Testament din 1983, apărut cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte IUSTIN, textul este corect conţinând
cuvintele: nu sunt, ca şi în ediţia de la 1688 şi cele ruseşti.