Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Predici şi îndrumări duhovniceşti
nostru. Suntem nepăsători la starea noastră lăuntrică şi mergem neîncetat pe o cale greşită,
fără să ne dăm seama de asta.
Dar iată, o rază a luminii dumnezeieşti pătrunde în sufletul nostru. Câtă murdărie vom
vedea atunci în noi înşine! Cât neadevăr, câtă minciună! Cât de dezgustătoare ne vor apărea
atunci multe gesturi ale noastre, pe care ni le închipuisem că sunt strălucite! Vom înţelege
limpede că mergem pe căi greşite. Şi vom înţelege clar care-i calea cea bună.
Dacă vom conştientiza nimicnicia duhovnicească, păcătoşenia noastră, şi vom dori din
tot sufletul să ne îndreptăm, suntem aproape de mântuire. Din adâncul sufletului vom striga
către Domnul: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă după mila Ta!”, „Iartă-mă şi mă
mântuieşte!”, „Dă-mi să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu!”.
O dată cu apropierea Marelui Post, să ne grăbim să ne iertăm unul altuia toate
supărările şi mâhnirile. Fie ca întotdeauna să auzim cuvintele Evangheliei din Duminica
Iertării 46 : „Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel Ceresc;
iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele
voastre” (Matei 6, 14).
Înaintea Postului
Se deschid uşile pocăinţei, începe Postul Mare. El se repetă în fiecare an şi de fiecare
dată ne aduce mult folos dacă îl parcurgem cum se cuvine. Marele Post este pregătirea pentru
viaţa viitoare, iar ca ţel mai apropiat este pregătirea pentru Sfânta Înălţare.
Aşa cum o clădire înaltă este prevăzută cu o scară, pentru ca pe treptele ei oamenii să
poată urca uşor până la etajele de sus, la fel şi diferitele zile din an sunt trepte pentru urcuşul
duhovnicesc şi pentru înălţarea noastră. Dintre acestea fac parte în primul rând zilele Postului
Mare şi ale Sfintelor Paşti.
Prin Postul Mare ne curăţim de murdăria păcatului, iar de Sfintele Paşti simţim
fericirea cerească a împărăţiei lui Hristos ce va să vină. Când urcăm pe un munte înalt,
încercăm să ne eliberăm de orice povară nefolositoare. Cu cât cineva este mai puţin îngreunat,
cu atât îi este mai uşor să urce şi cu atât mai sus va reuşi la ajungă.
La fel, ca să ne înălţăm duhovniceşte, mai întâi de toate trebuie să ne eliberăm de
povara păcatului. Ne debarasăm de ea prin pocăinţă, cu condiţia obligatorie ca noi înşine să
dăm afară din suflet orice vrăjmăşie şi să iertăm fiecăruia pe care-l socotim vinovat faţă de
noi. Apoi, curăţiţi şi iertaţi de Dumnezeu, întâmpinăm Sfânta Înviere a Domnului.
Ce dar de preţ, care înseamnă încheierea nevoinţei înfrânării, primim atunci de la
Dumnezeu Despre asta ne vorbeşte întâia cântare începătoare a stihirilor zilnice din Post: „Şi
ni se dă spre mâncare Mielul lui Dumnezeu, în sfânta şi luminoasa noapte a învierii,
junghierea adusă pentru noi, primită de ucenici în seara tainei”.
Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Hristosului înviat, spre viaţa veşnică - iată care este
ţelul Sfântului şi Marelui Post. Lumea nu se împărtăşeşte numai de Paşti. Iar de Paşti trebuie
să se împărtăşească cei care au postit, s-au spovedit şi s-au împărtăşit în perioada Marelui
Post. Chiar înaintea Paştelui nu avem putinţa să ne spovedim de toate păcatele, cum se cuvine,
căci preoţii sunt foarte ocupaţi cu slujbele Sfintelor Patimi. Trebuie să ne pregătim din timp
pentru aceasta.
Fiecare împărtăşire cu Sfintele Taine ale lui Hristos este o unire cu Hristos însuşi şi
este mântuitoare pentru noi. De ce se dă o însemnătate atât de mare împărtăşirii în noaptea
Sfintelor Paşti, de ce suntem cu toţii chemaţi la aceasta Pentru că atunci mai cu seamă putem
să simţim împărăţia lui Dumnezeu. Atunci mai ales ne luminăm de Lumina cea veşnică şi ne
întărim pentru înălţare duhovnicească.
46 Duminica dinaintea Postului Mare.
77