Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Sfântul Ioan Maximovici
meargă, începe să alerge şi să strige: „Mamă, mamă, mi s-a arătat acum episcopul Iona şi mi-a
spus: Iată, eu nu mai am nevoie de picioare, primeşte picioarele astea!”. Băiatul, care zăcuse
la pat fără să se poată mişca, acum aleargă! Şi tocmai în acel moment trece vestea sfârşitului
vlădicăi Iona, în acelaşi moment.
În Franţa, cu câţiva ani în urmă, la mutarea unui cimitir, când a fost deschis un
mormânt, muncitorii au sărit deodată în lături, îngroziţi, în groapă zăcea, înveşmântat complet,
un preot ortodox şi a reieşit că preotul zăcuse acolo mai mult de şaisprezece ani. Murise
de cancer, boală în care omul de obicei se descompune de viu, iar el zăcea acolo întreg şi
neputrezit; acum trupul lui a fost mutat în împrejurimile Parisului.
Strălucesc cuvioşii lui Dumnezeu în vremurile noastre! Şi câţi nu sunt în nefericita,
chinuita noastră patrie! Câţi sfinţi mucenici nu sunt acolo! Câţi pătimitori de chinuri! Nimeni
nu poate să-i numere. Câţi arhierei n-au fost deportaţi în diferite locuri, unde şi-au dat sfârşitul
şi care, prin viaţa lor, sunt asemenea arhiereilor prigoniţi în vremurile iconoclaste şi ale altor
erezii! Şi Petru al Krutiţkului, şi Chiril al Kazanului şi mulţi alţii, care şi-au dat sfârşitul în
locuri de nimeni ştiute, ale căror moaşte poate că nici nu vor fi vreodată găsite, dar care
strălucesc ca lumina cea mai aprinsă în faţa ochilor noştri duhovniceşti, pe cerul Rusiei. Toţi
aceşti sfinţi cuvioşi ai lui Dumnezeu, proslăviţi şi neproslăviţi, se roagă pentru noi şi ne arată
pilda lor.
Repet: întotdeauna au existat păcate şi nelegiuiri în Rusia. Au existat din vremurile
cele mai străvechi, întrucât răul a umplut pământul din momentul când strămoşii noştri au
păcătuit în rai. Dar păcatul nu trebuie să rămână păcat şi dacă cineva se căleşte, din criminal
devine sfânt. Cât de păcătoasă a fost Maria Egipteanca, alţii au fost tâlhari iar apoi au devenit
cuvioşi.
Să ne rugăm acum ca Domnul să ne trimită în inimi duhul lor. Pentru ca noi, cei din
străinătate, urmându-le pilda, să ţinem minte că nu degeaba purtăm numele de fii ai Rusiei. Că
nu degeaba Dumnezeu ne-a dat darul de a avea rădăcini, şi unora le-a dăruit să crească în
patrie, iar altora să se nască din părinţi ruşi. Pentru că, dacă are vreo ţară cu ce să se laude,
pământul Rusiei se laudă cu sfinţenia. „Splendida Franţă” - se spune. Diferitelor ţări li s-au
dat diferite supranume, după ceea ce era deosebit la fiecare popor. Dar pământul Rusiei este
numit mai ales „Sfânta Rusie”. Numai o singură ţară mai este astfel numită: Sfântul Pământ,
în care a strălucit Domnul nostru. Nici o altă ţară, nici un alt popor nu şi-a atribuit acest nume.
De ce Pentru că tot ce e mai important pentru noi, tot ce ne este mai scump, mai măreţ, este
sfinţenia. Acesta este idealul, aceasta este nivelul de aspiraţie al poporului rus. Noi uităm,
adesea, să năzuim spre cerul duhovnicesc, dar eu nădăjduiesc că nu am uitat pentru totdeauna.
Aşa cum călătorii care merg noaptea prin deşert privesc cerul şi îşi află calea după stele, la fel
şi noi trebuie să privim la cerul nostru rusesc, pentru ca Domnul să ne arate calea şi să ne
aducă la pace şi la unitate aici, în străinătate, pentru ca Domnul să schimbe la faţă inimile
ruşilor din exil; şi atunci, biruite de tensiunea duhului, vor cădea şi lanţurile distanţelor care
ne separă. Şi Rusia va învia în toată slava şi măreţia ei. Binecuvântarea Domnului să fie cu
voi.
Cuviosul Serafim de Sarov
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
„În timpul verii se vor cânta cântece de Paşti” - s-a spus odinioară în Sarov. Au trecut
70 de ani de la moartea aceluia care a rostit aceste cuvinte. Pe 19 iulie 1903, întreaga Rusie s-
a adunat într-un singur glas în cântări de laudă, proslăvind pe Dumnezeu şi pe bineplăcutul
Său. Într-adevăr, întreaga Rusie jubila atunci ca de Sfintele Paşti, ba chiar mai mult.
Apoi au venit vremuri groaznice pentru Rusia, dar amintirea Cuviosului Serafim nu s-
a stins şi nici nu s-a împuţinat. La fel vin la el ruşii şi îl proslăvesc atât pe pământul sfâşiat al
patriei, cât şi în toate colţurile lumii pe unde s-au împrăştiat. Şi alte popoare încep să cunoască
48