Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Predici şi îndrumări duhovniceşti
mic iz de raţionalism (nu neapărat în sensul rău al acestui cuvânt), pe care-l găsim chiar la cei
mai reprezentativi teologi academici, în operele lui nu există „probleme”; numeroasele sale
citate indică doar locul unde se află învăţătura Bisericii. În acest sens, el este cu totul în acord
cu gândirea sfinţilor părinţi şi ni se pare a fi parcă unul dintre ei, iar nu un simplu comentator
al teologiei trecutului.
Operele teologice ale vlădicăi Ioan, tipărite în diverse publicaţii periodice bisericeşti
de-a lungul a patru decenii, n-au fost niciodată strânse într-un singur volum. [...] Deosebit de
valoroase sunt cele două articole referitoare la sofianismul lui Bulgakov, dintre care unul arată
foarte convingător şi obiectiv totala incultură a lui Bulgakov în domeniul patristicii, iar
celălalt este şi mai valoros, fiind o expunere clasică a învăţăturii Sfinţilor Părinţi despre
înţelepciunea lui Dumnezeu. Dintre operele lui târzii trebuie să amintim un articol despre arta
icoanei ortodoxe (în care el se dovedeşte mai bine informat în privinţa influenţei occidentale
în arta icoanei decât învăţătorul său, mitropolitul Antonie), seria de predici, numită „Trei
praznice evanghelice”, în care dezvăluie o mai profundă semnificaţie a câtorva sărbători
bisericeşti „secundare” şi articolul „Biserica - Trupul lui Hristos”. Articolele şi predicile mai
scurte ale vlădicăi Ioan sunt şi ele pătrunse de teologie.
Una din predici începe cu „Imnul către Dumnezeu” al Sfântului Grigorie Teologul şi,
pe acelaşi ton elevat şi patristic, demască lipsa de credinţă din zilele noastre. În altă predică,
rostită în Vinerea Mare a anului 1936, vlădica îi vorbeşte lui Hristos, mort şi aşezat în
mormânt. Ea ar fi putut fi rostită foarte bine de acelaşi Sfânt Părinte.
Prefaţă la ediţia: „Fericitul arhiepiscop Ioan (Maximovici), „Cinstirea ortodoxă a
Maicii Domnului”, Willmoisson, Sankt Petersburg, 1992.
35