Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Predici şi îndrumări duhovniceşti
plinătatea bunătăţii sale dintru început. Dăruind har şi sfinţire duhului, Hristos curăţeşte,
întăreşte, vindecă şi sfinţeşte şi sufletul, şi trupul. „Cel ce se alipeşte de Domnul este un duh
cu El” (I Cor. 6, 17).
Aşadar, trupul omului care s-a unit cu Domnul trebuie să fie o armă a Domnului, să
slujească împlinirii voii Sale şi să devină parte a Trupului lui Hristos. Pentru deplina sfinţire a
omului, trupul robului lui Dumnezeu trebuie să se unească cu Trupul lui Hristos, şi aceasta se
săvârşeşte în Taina împărtăşirii. Adevăratul Trup şi adevăratul Sânge al lui Hristos, pe care le
primim, se transformă într-o parte a marelui Trup al lui Hristos 65 .
Desigur, pentru a ne uni cu Hristos nu este suficientă doar unirea trupului nostru cu
Trupul lui Hristos. Gustarea Trupului lui Hristos este binefăcătoare atunci când omul îşi
aţinteşte duhul către El şi se uneşte cu El. Primirea Trupului lui Hristos, în timp ce cu duhul îl
respingem, este asemenea atingerii lui Hristos de cei care L-au bătut, L-au ocărât şi L-au
răstignit. Atingerea lor de El nu le-a fost spre mântuire şi spre vindecare, ci spre osândă.
Iar cei ce se împărtăşesc cu cucernicie, cu dragoste, fiind gata să vină şi să-i slujească,
aceia se unesc strâns cu El şi devin armă a voinţei Lui dumnezeieşti.
„Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” -
grăit-a Domnul (In. 6, 56). Unindu-se cu Domnul cel înviat şi, prin El, cu întreaga Treime Cea
Pururi-Fiitoare, omul absoarbe putere din Ea pentru viaţa veşnică şi devine el însuşi
nemuritor. „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă
mănâncă pe Mine va trăi prin Mine” (In. 6, 57).
Toţi cei ce cred în Hristos şi s-au unit cu El, predându-se Lui şi primind harul lui
Dumnezeu, alcătuiesc laolaltă Biserica lui Hristos, al cărei Cap este însuşi Hristos, iar cei care
intră în ea sunt mădularele ei.
Nevăzut ochiului trupesc, Hristos Se arată în mod real pe părnânt prin Biserica Sa, aşa
cum duhul nevăzut al omului se arată prin lucrările trupului său. Biserica este Trupul lui
Hristos deoarece, în primul rând, părţile ei sunt unite cu Hristos prin dumnezeieştile Taine şi,
în al doilea rând, întrucât prin ea Hristos lucrează în lume.
Noi ne împărtăşim de Trupul şi sângele lui Hristos (în Sfintele Taine), pentru ca noi
înşine să fim părţi ale Trupului lui Hristos (ale Bisericii). Acest lucru nu se produce dintr-o
dată. Necontenita petrecere în Biserică arată deja o stare de biruire a păcatului şi de deplină
curăţire de păcat. Tot ce este păcătos ne scoate, într-o anumită măsură, afară din Biserică şi ne
îndepărtează de Biserică. Iată de ce, la rugăciunea pentru spovedanie, deasupra capului
fiecărui om care se căieşte se citeşte: „Primeşte-1 şi uneşte-1 cu Sfânta Ta Biserică”. Prin
pocăinţă, creştinul se curăţeşte, se uneşte mai strâns cu Hristos în împărtăşirea cu Sfintele
Taine, dar apoi iarăşi peste sufletul lui se aşterne praful păcatului şi-l îndepărtează de Hristos
şi de Biserică, motiv pentru care din nou este nevoie de pocăinţă şi de împărtăşanie.
Cât timp nu se sfârşeşte viaţa pe pământ, chiar până la ieşirea sufletului din trup, în om
continuă lupta dintre păcat şi dreptate. Oricât de înaltă ar fi starea duhovnicească şi morală la
care ar ajunge cineva, este totuşi posibil ca, treptat sau fulgerător, să cadă adânc în bezna
păcatului. De aceea, fiecăruia îi este de trebuinţă împărtăşania cu Sfântul Trup şi Sânge al lui
Hristos, care ne întăresc comuniunea cu El şi ne udă cu şuvoaiele harului dătător de viaţă al
Sfântului Duh, care curg prin trupul Bisericii. Cât de importantă este împărtăşania cu Sfintele
Taine, ne arată viaţa Cuviosului Onufrie cel Mare, căruia, ca şi altor pustnici aflaţi în pustia
aceea, îngerii îi aduceau sfânta împărtăşanie; ca şi viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca, a cărei
ultimă dorinţă, după mulţi ani de viaţă în însingurare, a fost să primească Sfintele Taine; sau
ca viaţa Cuviosului Savatie al Soloveţului şi a multor altora. Căci nu degeaba grăit-a Domnul:
„Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele
Lui, nu veţi avea viaţă în voi” (In. 6, 53).
Împărtăşania cu Trupul şi Sângele lui Hristos este primirea în noi a Hristosului înviat,
biruitorul morţii, Care le dăruieşte celor ce sunt cu El biruinţă asupra păcatului şi a morţii.
65 Care este Biserica.
103