Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Sf</strong>ântul <strong>Ioan</strong> <strong>Maximovici</strong><br />
Învăţătură folo<strong>si</strong>toare pentru tineri, din Pilda fiului ri<strong>si</strong>pitor<br />
Şi i-a spus tânărul tatălui său: „Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere!”. În Pilda<br />
fiului ri<strong>si</strong>pitor (rătăcitor) este conţinută cea mai ziditoare lecţie pentru tineri.<br />
Într-adevăr, în fiul ri<strong>si</strong>pitor vedem întregul tablou al tinereţii uşuratice:<br />
superficialitatea, neseriozitatea, patima independenţei - într-un cuvânt, tot ce caracterizează<br />
cea mai mare parte a tinerilor. Fiul cel mic a crescut în casa părintească. Ajungând la anii<br />
tinereţii, şi-a închipuit că deja casa părintească era prea strâmtă pentru el. I se părea neplăcut<br />
să trăiască sub conducerea tatălui şi sub supravegherea mamei, dorea să-şi imite colegii, care<br />
se dedau gălăgioaselor plăceri ale lumii.<br />
„Sunt moştenitorul unei mari averi - cugeta el. N-ar fi mai bine dacă mi-aş primi chiar<br />
acum partea cuvenită Voi putea să-mi chivernisesc bogăţia altfel decât o face tatăl meu.” Şi<br />
uşuraticul tânăr se lăsă amăgit de strălucirea înşelătoare a plăcerilor lumii şi hotărî să arunce<br />
de pe umerii săi jugul ascultării şi să plece din casa părintească.<br />
Oare nu sunt <strong>si</strong>milare imboldurile care îi fac pe mulţi şi astăzi să părăsească, dacă nu<br />
casa părinţilor pământeşti, atunci casa Tatălui Ceresc, adică să iasă de sub ascultarea<br />
Bisericii<br />
Minţilor necoapte, jugul lui Hristos li se pare greu şi poruncile Lui, anevoioase. Ei<br />
cred că nu există vreo nevoie anume ca să asculte ceea ce ne porunceşte Dumnezeu şi <strong>Sf</strong>ânta<br />
Sa Biserică. Putem sluji lui Dumnezeu – li se pare lor - fără a refuza să slujim lumii. „Suntem<br />
destul de puternici - spun ei - ca să rezistăm tentaţiilor pierzătoare şi ispitelor. Putem şi <strong>si</strong>nguri<br />
să rămânem fermi în adevăr şi în învăţătura cea sănătoasă. Daţi-ne să ne desăvârşim gândirea<br />
cu informaţii multilaterale! Daţi-ne po<strong>si</strong>bilitatea să ne întărim <strong>si</strong>nguri voinţa în mijlocul<br />
ispitelor şi al tentaţiilor! Şi fie ca <strong>si</strong>mţurile noastre să se convingă prin experienţă nemijlocită<br />
de hidoşenia păcatului!”. Cu ce sunt mai bune aceste dorinţe decât cererea necugetată pe care<br />
i-a făcut-o fiul cel mic tatălui său: „Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere”<br />
Şi iată că fiul cel uşuratic încetează să mai asculte de legile şi de sfaturile <strong>Sf</strong>intei<br />
Biserici, încetează să mai studieze cuvântul lui Dumnezeu şi învăţăturile <strong>Sf</strong>inţilor Părinţi, ci<br />
îşi pleacă urechea la teoriile mincinoase ale falşilor învăţători şi îşi omoară cu astfel de<br />
ocupaţii cele mai bune ceasuri ale vieţii, începe să vină mai rar la dumnezeiasca biserică sau<br />
stă neatent, împrăştiat în biserică. Nu găseşte po<strong>si</strong>bilitatea să se ocupe cum se cuvine cu<br />
lucruri evlavioase şi să se exerseze în fapte bune, întrucât cea mai mare parte a timpului o<br />
foloseşte ca să meargă la spectacole, la petreceri publice şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte,<br />
cu fiecare zi se dedă tot mai mult lumii şi, în sfârşit, pleacă „în ţara îndepărtată”.<br />
Unde se ajunge după o asemenea îndepărtare de <strong>Sf</strong>ânta Biserică Tot acolo unde l-a<br />
adus pe fiul ri<strong>si</strong>pitor plecarea din casa părintească. Tinerii uşuratici îşi consumă foarte repede<br />
minunatele lor puteri şi capacităţi sufleteşti şi trupeşti şi distrug tot ce făcuseră bun mai<br />
înainte pentru vremea veşniciei. Iar între timp vine „o foamete mare în ţara aceea”, apare<br />
pustiirea lăuntrică şi nemulţumirea - urmări inevitabile ale plăcerilor zgomotoase; apare setea<br />
de desfătări, care se întăreşte şi mai mult prin satisfacerea patimilor păcătoase şi devine, în<br />
sfârşit, de nepotolit. Şi cât de adesea se întâmplă că nefericitul petrecăreţ recurge, pentru<br />
satisfacerea patimilor sale, la îndeletniciri josnice şi ruşinoase, care nu-l fac să-şi vină în fire,<br />
ca fiul ri<strong>si</strong>pitor, şi nu-l întorc pe calea mântuirii, ci îi desăvârşesc pieirea, cea vremelnică şi<br />
cea veşnică!<br />
Zaheu<br />
Iisus a intrat în Ierihon şi trecea prin oraş. Şi iată că un oarecare Zaheu, mai-marele<br />
vameşilor, un om bogat, căuta să-L vadă pe Iisus, să vadă cine este. Nu putea vedea din<br />
spatele mulţimii, pentru că era mic de statură. Atunci, alergând înainte, s-a urcat într-un<br />
<strong>si</strong>comor ca să-L vadă, pentru că Iisus urma să treacă pe acolo. Când ajunse în acel loc, Iisus,<br />
106