Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>Predici</strong> şi îndrumări duhovniceşti<br />
În primele două zile sufletul se bucură de o relativă libertate, poate să viziteze locurile<br />
pe care le-a îndrăgit de pe pământ, iar în cea de-a treia zi se îndreaptă spre alte teritorii. Cu<br />
această ocazie el trece printr-o mulţime de duhuri rele, care îi barează drumul şi îl învinuiesc<br />
de felurite păcate, spre care chiar ele l-au îndemnat. Potrivit dezvăluirilor, există douăzeci de<br />
asemenea bariere, aşa-numitele vămi, şi la fiecare omul este tras la răspundere pentru un<br />
anumit păcat; trecând de o barieră, sufletul ajunge la următoarea şi, abia trecând cu bine de<br />
toate, el poate să-şi continue calea, fără să fie imediat aruncat în gheenă. Cât de groaznici sunt<br />
acei demoni şi vămile lor ne arată faptul că însăşi Preasfânta Născătoare, dinainte vestită de<br />
Arhanghelul Gavriil de apropiatul ei sfârşit, S-a rugat Fiului ei să o izbăvească de acei<br />
demoni; împlinindu-i rugămintea, însuşi Domnul Iisus Hristos S-a arătat din cer ca să<br />
primească sufletul Preacuratei Sale Maici şi să-l ridice la cer.<br />
A treia zi este, de obicei, înfricoşătoare pentru sufletul celui adormit, şi atunci cu<br />
deosebire are nevoie de rugăciune. Trecând vămile cu bine şi închinându-se lui Dumnezeu,<br />
timp de încă treizeci şi şapte de zile sufletul vizitează lăcaşurile cereşti şi prăpăstiile iadului,<br />
neştiind încă unde se va afla şi abia în a patruzecea zi i se hotărăşte locul, până la învierea<br />
morţilor.<br />
Unele suflete se află în starea de pregustare a bucuriei şi a fericirii veşnice, iar altele în<br />
groaza veşnicelor chinuri, care vor începe pe de-a-ntregul după înfricoşata Judecată. Până<br />
atunci mai sunt încă po<strong>si</strong>bile schimbări în starea sufletelor, mai ales prin aducerea pentru ele a<br />
Jertfei celei fără de sânge (adică prin pomenirea lor la <strong>Sf</strong>ânta Liturghie), de asemeni şi prin<br />
alte rugăciuni.<br />
Cât este de importantă în acest timp pomenirea la <strong>Sf</strong>ânta Liturghie ne arată următoarea<br />
întâmplare, înainte de descoperirea moaştelor <strong>Sf</strong>ântului Teodo<strong>si</strong>e al Cenigovului (în 1896),<br />
preotul care săvârşea reînvelirea moaştelor, fiind foarte ostenit, aţipi aşezat lângă moaşte şi îl<br />
văzu în faţa sa pe sfântul, care îi zise: „îţi mulţumesc că te-ai ostenit pentru mine. Te mai rog<br />
ca, atunci când vei săvârşi <strong>Sf</strong>ânta Liturghie, să-i pomeneşti pe părinţii mei”, şi le rosti numele<br />
(preotul Nichita şi Maria). „Cum de tu, Preasfinţite, ceri rugăciuni de la mine, când tu însuţi<br />
stai în faţa Tronului ceresc şi le împărţi oamenilor milostivirile lui Dumnezeu”, îl întrebă<br />
preotul. „Da, este adevărat - răspunse <strong>Sf</strong>ântul Teodo<strong>si</strong>e - dar pomenirea la <strong>Sf</strong>ânta Liturghie<br />
este mai puternică decât rugăciunile mele.”<br />
De aceea, pentru cei adormiţi sunt de folos şi parastasele, şi rugăciunile pentru<br />
adormiţi făcute acasă, şi faptele bune făcute în numele lor ca, de exemplu, milostenia, jertfele<br />
pentru biserică, dar cele mai folo<strong>si</strong>toare sunt pentru ei pomenirile la dumnezeiasca Liturghie.<br />
Au existat multe arătări ale morţilor şi alte întâmplări care arată cât de binefăcătoare este<br />
pomenirea celor adormiţi. Mulţi adormiţi în pocăinţă, dar care nu au apucat să-şi manifeste<br />
căinţa în viaţă, s-au eliberat astfel de chinuri şi au primit împăcarea. În biserică se înalţă<br />
întotdeauna rugăciuni pentru împăcarea sufletelor celor adormiţi, şi chiar în ziua Pogorârii<br />
<strong>Sf</strong>ântului Duh, când ne rugăm în genunchi la vecernie, există o rugăciune specială „pentru cei<br />
ţinuţi în iad”.<br />
Aşadar, fiecare dintre noi, dorind să-şi arate dragostea faţă de cei adormiţi şi să le<br />
ofere un real ajutor, poate face cel mai bine acest lucru rugându-se pentru ei şi, cu deosebire,<br />
prin pomenirea lor la <strong>Sf</strong>ânta Liturghie, când părticelele scoase pentru vii şi pentru morţi se<br />
cufundă în Sângele Domnului, cu cuvintele: „Ridică, Doamne, păcatele celor pomeniţi aici, cu<br />
cinstitul Tău Sânge şi prin rugăciunile sfinţilor Tăi”. Nimic mai bun şi nimic mai mult nu<br />
putem face pentru cei adormiţi decât să ne rugăm pentru ei, dându-i să fie pomeniţi la<br />
Liturghie. Ei au nevoie întotdeauna de aceasta, dar cu deosebire în cele patruzeci de zile în<br />
care sufletul celui adormit parcurge drumul spre veşnicele lăcaşuri. Atunci trupul nu <strong>si</strong>mte<br />
nimic, nu-i vede pe apropiaţii care s-au adunat pentru el, nu <strong>si</strong>mte mirosul florilor, n-aude<br />
cuvântările de îngropare. Ci sufletul <strong>si</strong>mte rugăciunile înălţate pentru el şi le este recunoscător<br />
celor care se roagă, <strong>si</strong>mţindu-se duhovniceşte apropiat de aceştia.<br />
Rude şi apropiaţi ai celor adormiţi! Faceţi pentru ei ceea ce ei au nevoie şi ce este în<br />
puterile voastre. Cheltuiţi bani nu pentru înfrumuseţarea exterioară a <strong>si</strong>criului şi a<br />
115