Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Sfântul Ioan Maximovici
şi a crescut în Rusia, cum din unii sfinţi se năşteau duhovniceşte alţii, cum erau legaţi între ei,
şi toate acestea constituie într-adevăr lanţul de aur al sfinţeniei pământului rus.
Pe toţi aceştia îi prăznuim noi astăzi, pe toţi aceştia pe care e imposibil să-i înşiruim. Îi
vedem pe minunaţii ierarhi care au susţinut ideea rusă prin lucrarea lor păstorească. Vedem
cum pământul rus s-a preamărit nu numai prin faptele de vitejie ale împăraţilor, boierilor,
conducătorilor de arme, dar şi cum pământurile Rusiei, pe măsura maturizării lor, se legau
duhovniceşte între ele prin această sfinţenie. Iată de ce se numea Rusia „Sfânta Rusie”, nu
pentru că n-ar fi avut păcate, că n-ar fi existat nelegiuiri, căci oriunde există oameni au fost şi
vor fi păcate şi nelegiuiri.
O dată cu căderea în păcat a strămoşilor noştri, în lume a pătruns răul, dar nici un rău
nu a reprezentat vreodată idealul în Rusia şi nici măcar nu era îngăduit. Existau fapte rele, dar
după aceea oamenii se căiau. Se căiau chiar şi tâlharii; cei care îşi sfârşeau viaţa la eşafod,
chiar şi aceia, în majoritatea cazurilor, înainte de moarte îşi aduceau aminte de Domnul Iisus
Hristos, se închinau poporului, cerându-şi iertare de crimele prin care au adus ispită în lume şi
le cereau oamenilor să se roage pentru împăcarea sufletelor lor. Aşa era în vechime, şi această
sfinţenie este păstrată şi astăzi de pământul rusesc. Şi îi lăudăm pe toţi sfinţii care prin faptele
lor şi prin întreaga lor viaţă i-au arătat pământului rus pilda acestei sfinţenii.
Iată-i pe Sfântul cneaz Vladimir şi pe fericita cneaghină Olga - iată istoria cnejilor care
au strălucit ca bineplăcuţi ai lui Dumnezeu. De ce Deoarece, cu toate că de demult aveau în
mâinile lor puterea şi stăpâneau mari bogăţii, nu s-au înrobit bogăţiei, nu i s-au făcut
prizonieri. Bogăţia şi puterea le-au folosit ori ca să facă bine, ori ca să le dea altora
posibilitatea să trăiască după poruncile lui Dumnezeu.
Alţi cuvioşi ai lui Dumnezeu se retrăgeau în peşteri, se îndepărtau în codri de netrecut,
în pustiuri, dar acolo deveneau magneţi care îi atrăgeau duhovniceşte pe cei ce căutau să-şi
întărească sufletele. Iar cuvioşii care se ascundeau de lume şi se străduiau să rămână neştiuţi
de nimeni deveneau cunoscuţi şi oamenii alergau la ei. Din negura veacurilor, ei ne luminează
nouă şi vremurilor noastre. Domnul le-a proslăvit faptele, le-a proslăvit sfintele moaşte prin
minuni, şi ei sunt propovăduitori până astăzi întru slava lui Dumnezeu.
Câţi ani a trăit singur Cuviosul Serghie în inima codrului de nepătruns, unde nu se afla
ţipenie de om, ci numai fiare! Dar până astăzi Lavra Sfintei Treimi a Cuviosului Serghie
atrage credincioşi nu numai din toate colţurile Rusiei dar şi din toate marginile şi hotarele
lumii. Şi nu se slăveşte cu nimic altceva decât cu nevoinţa Cuviosului Serghie şi a sfinţilor
care s-au mântuit prin învăţătura lui. Şi acum ea este într-un fel inima pământului rus,
împreună cu prima noastră cetate de scaun, Moscova, care străluceşte nu numai de bogăţii şi
de edificii străvechi, ci şi prin sfinţenia cuvioşilor care s-au nevoit şi ale căror moaşte
odihnesc acolo.
Îi proslăvim astăzi pe toţi cei care, pe diferite meleaguri ale pământului rus, au întărit
creştinismul şi l-au propovăduit celor care încă nu-i cunoşteau. Rusia i-a reunit pe toţi sub un
singur acoperământ, nu atât prin hotare, cât prin chemarea la sfinţenie lansată de sfinţii care
au strălucit pe pământul ei. Multe nume au intrat în istoria poporului rus. Şi cu toate că la
temelia lui se află poporul slav, în componenţa lui sunt o mulţime de nume [seminţii] diferite
şi nimeni nu era socotit străin din momentul în care primea credinţa creştină. Credinţa
ortodoxă a salvat Rusia. Credinţa ortodoxă a sfinţit-o. Credinţa ortodoxă a întărit-o. Cum se
mântuiau oamenii în vremurile grele ale jugului tătăresc Numai prin credinţa în Dumnezeu.
Şi atunci, în acele vremuri grele, se construiau mai multe biserici, se ridicau mai multe
mănăstiri. Şi în acele vremuri grele oamenii îl chemau întotdeauna mai aprig pe Dumnezeu şi
atunci Rusia învia duhovniceşte.
Încă cu multă vreme înaintea nenorocirilor din zilele noastre au existat şi în afara
hotarelor Rusiei sfinţi care aparţineau poporului rus, care au răsărit în Rusia, dar au strălucit
pe alte tărâmuri. Iată, în Grecia, cine este unul dintre cuvioşii slăviţi ai lui Dumnezeu Ioan
Rusul, care a fost rob pe vremea lui Petru cel Mare, a trăit printre turci şi s-a arătat atât de tare
în credinţa creştină, încât, văzându-i viaţa cea dreaptă, musulmanii s-au închinat în faţa lui.
46