Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Predici şi îndrumări duhovniceşti
colţişorul sfânt al casei, iar acatistul său îl citim într-una - mi-e dor să-i citesc acatistul. Dacă
n-avem timp să citim întreg acatistul, spunem măcar o scurtă rugăciune.
Eu mă rog Preasfinţitului, am evlavie la el, îl iubesc. Şi, când îmi este greu, mă apropii
de icoană şi îl rog şi văd că mă ajută. Să vă dau cel mai mic exemplu.
Anul trecut m-am îmbolnăvit foarte rău: am răcit şi am zăcut toată iarna, pe toată
durata Marelui Post. Deja se apropie Pastele, mai sunt câteva zile şi eu nu pot să merg la
biserică. Ce să mă fac M-am aşezat pe marginea patului şi am izbucnit în plâns. Am plâns cât
am plâns şi am început să vorbesc direct cu vlădica Ioan. Îl rog să mă ajute, să-mi dea puteri:
mâine-poimâne vine Pastele, şi cum se va chinui părintele: cu cine să cânte, cu cine să
citească, şi trebuie să conducă şi slujba, şi tot aşa. Şi ce credeţi Am luat acatistul, n-am
aşteptat, pur şi simplu am citit acatistul şi am simţit că, spre prânz, îmi revin puterile. Aşa, pe
neobservate, dar simt că deja mă pot mişca, pot umbla, pot face chiar câte ceva prin casă.
Apoi m-am sculat, am început să umblu, să deretic, să pregătesc masa. Apoi mi-am zis că
diseară o să mă duc la biserică, la citirea celor douăsprezece Evanghelii. Şi, de necrezut, m-
am dus la biserică! Aşa am petrecut şi la slujba de Paşti.
Nu e asta, oare, a minune, când nu-ţi poţi urni capul de pe pat şi iată că, dintr-o dată,
fără să ştii cum, îţi vin puterile! Vlădica mă ajută foarte mult, în multe lucruri. Familia
noastră îl cinsteşte pe Preasfinţitul Ioan, la fel ca pe Sfântul Nicolae. Şi suntem bucuroşi că
Domnul ni 1-a trimis, suntem bucuroşi că a venit la noi în Rusia, ca să se roage pentru noi,
păcătoşii.
Povesteşte Olga Leontievna, fiica părintelui Leontie
În 1981 m-am măritat cu un bărbat care, prin serviciul pe care-l avea, călătorea mult în
străinătate. Şi iată că, în anul aniversării a o mie de ani de la încreştinarea Rusiei, soţul meu a
avut ocazia să viziteze catedrala „Bucuria tuturor necăjiţilor” din San Francisco, a fost în
criptă şi a adus „Letopiseţul cinstirii arhiepiscopului Ioan (Maximovici)”, cu fotografiile
sfântului. De la primele pagini l-am îndrăgit pe vlădica, iar mai târziu am descoperit că prima
mea întâlnire cu viitorul meu soţ fusese în ziua adormirii vlădicăi Ioan, pe 2 iulie. Şi îl cinstim
ca pe ocrotitorul nostru şi ca pe ajutorul cel mai apropiat.
La scurtă vreme după ce am citit cartea, în primele luni de sarcină cu cel de-al patrulea
copil, am ridicat o ladă grea cu legume, motiv pentru care a început să mă doară rău mijlocul.
Sunt bolnavă cronic de rinichi, de aceea m-am speriat foarte tare de urmările care ar fi putut
să apară, dar, după ce m-am rugat la vlădica, am simţit o uşurare. Băiatul care s-a născut ne
bucură prin caracterul său frumos şi prin minţişoara lui înţeleaptă şi întotdeauna când citim
acatistul vlădicăi, participă şi el până la sfârşit, parcă nici n-ar obosi. Acum băiatul merge pe
şase ani.
Acum cinci ani ne-am mângâiat sufleteşte, primind o bucăţică din mantia vlădicăi
Ioan, care ne-a fost trimisă. Iar acum doi ani le-am cumpărat copiilor cruciuliţe-relicvar şi am
pus în ele câte o bucăţică din mantie, deoarece cei trei copii mai mari merg neînsoţiţi la
şcoală, cu metroul, trebuind să facă două transbordări la ore de maximă aglomeraţie, aşa că i-
am încredinţat vlădicăi. Peste câteva zile băiatul cel mare, întorcându-se cu întârziere de la
şcoală, mi-a spus din prag: „Mamă, scuză-mă, dar am nimerit sub o maşină şi m-a adus tatăl
unui coleg”. Aşadar, Vania traversa strada vizavi de şcoală şi, împiedicându-se pe banda despărţitoare
[a celor două sensuri de circulaţie], a căzut cu capul sub roţile unei maşini în viteză.
Şi doar printr-o minune maşina nu i-a sfărâmat capul. Prin mila lui Dumnezeu, a scăpat doar
cu o comoţie cerebrală. Nu m-am îndoit nici pentru o clipă că acesta fusese ajutorul vlădicăi,
căruia îmi încredinţasem copiii, aşa cum, la vremea mea, mama mea m-a încredinţat Maicii
Domnului Ivirile, lăsându-mă să merg singură la şcoală la Moscova.
La începutul iernii lui 1995 am primit o bucată de pământ. Maica noastră
duhovnicească ne-a dat binecuvântare să ne construim o casă la ţară, întrucât cămăruţele
139