Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Predici şi îndrumări duhovniceşti
cneaghine Elisaveta Feodorovna 24 , care odihnesc în mănăstirea Ghetsimani, ne dau mărturie
despre viaţa ei dreaptă în ochii lui Dumnezeu.
Rusia va renaşte când îşi va ridica privirea şi va vedea că toţi sfinţii care au strălucit pe
pământul ei sunt vii în împărăţia lui Dumnezeu, că în ei se află duhul vieţii veşnice şi că
trebuie să fim împreună cu ei, să ne atingem duhovniceşte de ei şi să ne împărtăşim de viaţa
lor veşnică. În aceasta stă mântuirea Rusiei şi a întregii lumi.
Din Rusia lipseşte duhul vieţii, lipseşte bucuria vieţii. Toţi se tem acolo de acest duh,
ca de draci. Tot aşa, Rusia era odinioară înfricoşătoare pentru alte state, dar atunci pentru că
atrăgea popoarele spre ea.
Fidelitatea faţă de porunca „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea
Lui” a născut smerenia ruşilor şi a smerit şi puterea, iar în zilele celei mai măreţe glorii
pământeşti, conducerea Rusiei, prin gura împăratului Aleksandr I, s-a mărturisit pe sine ca
putere creştină şi a scris pe monumentul gloriei sale: Nu nouă, nu nouă, ci numelui Tău (vezi
Ps. 113, 9).
Cerul Rusiei, sfinţii ruşi ne cheamă să fim împreună cu ei, la fel cum şi ei sunt cu noi.
Ne cheamă să ne împărtăşim de duhul vieţii veşnice, căci acesta este duhul de care însetează
întreaga lume. De Rusia renăscută are nevoie întreaga lume - lume de care s-a depărtat duhul
vieţii, care se clatină toată, cuprinsă de spaimă, ca înaintea unui cutremur.
Rusia aşteaptă o oştire iubitoare de Hristos, aşteaptă împăraţi şi conducători iubitori de
Hristos care să călăuzească poporul rus nu pentru slavă pământească, ci pentru credincioşia
faţă de drumul teologic al dreptăţii ruse. Nu nouă, nu nouă, ci numelui Tău. Fie ca prin
pocăinţă, prin credinţă, prin curăţire să se înnoiască pământul Rusiei şi să renască Sfânta
Rusie.
Pavăza Rusiei pe fluviul Neva
Anul 1240. Este distrusă cetatea de scaun, mama tuturor cetăţilor Rusiei: Kievul.
Mulţimi nenumărate de tătari năvălesc pe pământul rusesc, nimicind oraşele şi pârjolind
satele. Pier, una după alta, oştirile răzleţelor cnezate ruseşti, care cutezaseră să se ridice la
luptă împotriva tătarilor.
Dar iată că apare o altă nenorocire: dinspre apus pornesc alţi vrăjmaşi ai Rusiei
dreptslăvitoare. Suedezii îşi trimit oştirile spre ea, iar în urma lor cavalerii teutoni şi livoni 25
îşi ascut săbiile. Ei au un scop comun: să pună stăpânire nu numai pe pământul, ci şi pe
sufletul poporului rus, să înrobească trupurile oamenilor unei puteri străine, iar sufletele,
tronului papal.
Iată că soseşte clipa hotărâtoare. Oştirile suedeze au debarcat deja în împrejurimile
Novgorodului. Ce-i de făcut Să-şi plece capul sau să pornească la luptă, riscând să piară
întreaga mică oştire novgorodeană
Conducător al Novgorodului era atunci binecinstitorul cneaz Aleksandr Iaroslavovici.
El a înţeles că, dacă s-ar fi supus, ar fi salvat vieţile şi averile novgorodenilor, dar ar fi pierdut
nu numai libertatea statală, ci şi pe cea spirituală; el a înţeles că străinii - când prin silnicie,
când prin viclenie - vor prinde sufletul rus în mrejele Romei şi că Rusia îşi va pierde credinţa
dreptmăritoare. Cneazul Aleksandr ştie că Ortodoxia este adevărul şi că este mărgăritarul cel
nepreţuit, pentru care trebuie să jertfească totul. El crede că Dumnezeu nu-i va lăsa pe cei care
s-au nevoit pentru adevăr şi dreptate şi hotărăşte să pornească la luptă.
24 Cea întocmai cu mucenicii, ucisă de bolşevici, împreună cu alţi membri ai familiei ţariste, pe 29 ianuarie/11
februarie 1918. Este prăznuită la Soborul noilor mucenici şi martiri ruşi, pe 29 ianuarie/11 februarie.
25 Cavaleri din Ordinul livon - ordin catolic, aparţinând Ordinului teuton, în secolele XII-XVI a existat un stat al
livonilor, Livonia, pe actualul teritoriu al Lituaniei şi Estoniei. Aliaţi, adesea, cu polonezii şi suedezii, livonii au
constituit, practic, pe toată perioada existenţei lor ca stat, o continuă ameninţare pentru Rusia, urmărind
expansiunea teritorială, în general, şi a catolicismului, în special.
43