Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Predici</strong> şi îndrumări duhovniceşti<br />
„Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce eşti fără de moarte, cu<br />
moartea pre moarte ai călcat, Unul fiind din <strong>Sf</strong>ânta Treime, împreună-slăvit cu Tatăl şi cu<br />
Duhul <strong>Sf</strong>ânt, mântuieşte-ne pre noi!”<br />
Veniţi, credincioşilor, să ne închinăm dumnezeirii celei în trei Ipostasuri!<br />
Dumnezeu este <strong>Sf</strong>ânta Treime. Treimea Cea de-o-fiinţă şi nedespărţită. De-o-fiinţă,<br />
adică o <strong>si</strong>ngură fiinţă, o <strong>si</strong>ngură fire. Treimea nedespărţită: niciodată Fiul nu S-a despărţit de<br />
Tatăl sau Duhul <strong>Sf</strong>ânt de Tatăl sau de Fiul şi niciodată nu Se despart.<br />
Tatăl, Fiul şi <strong>Sf</strong>ântul Duh nu sunt trei dumnezei, ci un <strong>si</strong>ngur Dumnezeu, întrucât au o<br />
<strong>si</strong>ngură fire, dar nu numai din această pricină. Şi oamenii au o <strong>si</strong>ngură natură, o <strong>si</strong>ngură fire.<br />
Dar nu putem spune despre oameni că doi sau trei oameni sunt unul <strong>si</strong>ngur, oricât ar fi de<br />
apropiaţi şi de buni prieteni între ei. Oamenii nu numai că au trupuri diferite, dar fiecare are şi<br />
voinţa lui proprie, gusturile lui, înclinaţiile lui. Oricât de asemănători ar fi uneori între ei<br />
oamenii, şi la trup, şi prin caracter, totuşi nu se poate ca totul să le fie comun, să aibă totul<br />
identic: pe când la Cele trei Persoane ale <strong>Sf</strong>intei Treimi totul este de obşte. Nemăsurata iubire<br />
a Tatălui faţă de Fiul, a Fiului faţă de Tatăl şi aceeaşi iubire dintre ei şi Duhul <strong>Sf</strong>ânt face ca<br />
voinţa Lor şi toate lucrările Lor să fie comune. Ele au o <strong>si</strong>ngură voinţă, totul se săvârşeşte prin<br />
voinţa lor comună. De la ce îşi întoarce faţa Duhul <strong>Sf</strong>ânt, de la aceea îşi întoarce faţa şi Tatăl.<br />
Ce iubeşte Fiul, aceea iubeşte şi Tatăl şi <strong>Sf</strong>ântul Duh.<br />
Totul se săvârşeşte de către <strong>Sf</strong>ânta Treime împreună. Despre Facerea Lumii se spune<br />
în Biblie: „Şi a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fost lumină”. Ce înseamnă „a zis”, adică a<br />
spus Înseamnă că Dumnezeu-Tatăl zidea cu Cuvântul Său, cu acel Cuvânt despre Care<br />
vorbeşte Evanghelia: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu<br />
era Cuvântul” şi Care este Unicul-Născut Fiu al lui Dumnezeu.<br />
Pe toate le-a zidit Dumnezeu-Tatăl prin Cuvântul Său, altfel spus, pe toate le-a făcut<br />
prin Fiul Său. Nimic nu săvârşeşte Tatăl fără Fiul, iar împreună cu Tatăl şi cu Fiul întotdeauna<br />
conlucrează Duhul <strong>Sf</strong>ânt. Despre Facerea Lumii se spune în Biblie: „Şi Duhul lui Dumnezeu<br />
Se purta pe deasupra apelor”. „Se purta” deasupra zidirii nu înseamnă că doar Se purta<br />
deasupra ei - acest cuvânt, care în limba slavonă nu are un echivalent exact, în originalul<br />
ebraic semnifică „a acoperi”, „a încălzi”, la fel cum cloşca, stând pe ouă, le aduce la viaţă cu<br />
căldura ei şi din ele ies fiinţe vii.<br />
„Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor”<br />
(Ps. 32, 6). Tot ceea ce este a fost făcut de Dumnezeu-Tatăl prin Fiul şi a fost adus la viaţă<br />
prin Duhul <strong>Sf</strong>ânt. Sau, altfel spus: tot ce a voit şi voieşte Tatăl a fost împlinit imediat şi se<br />
împlineşte de către Fiul şi se înduhovniceşte de Duhul <strong>Sf</strong>ânt. Aşa a fost creată lumea, aşa s-a<br />
făptuit totul prin iconomia lui Dumnezeu referitoare la lume şi la omenire.<br />
Ca să-l mântuiască pe om, care prin căderea în păcat a căzut de la Dumnezeu şi a<br />
devenit muritor, după sfatul cel mai dinainte de veci al <strong>Sf</strong>intei Treimi, supunându-Se voii<br />
Tatălui, Fiul lui Dumnezeu S-a coborât pe pământ, S-a născut prin lucrarea <strong>Sf</strong>ântului Duh de<br />
la Pururea Fecioara Maria, L-a vestit oamenilor pe Adevăratul Dumnezeu-Tată şi voinţa Sa<br />
dumnezeiască, i-a învăţat pe oameni adevărata închinare [la Dumnezeu], pătimind pentru<br />
păcatele noastre, S-a coborât cu sufletul la iad şi, eliberând de acolo sufletele morţilor, a înviat<br />
din morţi.<br />
Încă înainte de patimile Sale, Hristos le-a făgăduit apostolilor Săi, aleşi de El dintre<br />
ucenicii Săi, să le dea puterea să hotărască şi să lege/să ierte păcatele oamenilor sau să le lase<br />
asupra lor. Acest dar al harului, după învierea Sa, Domnul nu l-a dat fiecăruia dintre apostoli,<br />
ci tuturor laolaltă: El Şi-a întemeiat Biserica, păstrătoarea acestui har şi i-a unit în ea pe toţi<br />
care cred în El şi-L iubesc.<br />
Făgăduindu-le apostolilor să-i acopere cu putere de sus - trimiţându-le pe Duhul <strong>Sf</strong>ânt<br />
- şi împlinind toate cele pentru care venise pe pământ, Domnul Iisus Hristos S-a înălţat la cer,<br />
87