Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Predici şi îndrumări duhovniceşti
este, de pildă, Preasfinţitul Pothinus, episcopul Lionului, şi ceilalţi mucenici ai Lionului. A
trebuit să le atragem atenţia locuitorilor de azi ai meleagurilor pe care aceştia s-au nevoit şi
unde odihnesc rămăşiţele sfintelor lor moaşte - să le atragem atenţia asupra nepreţuitelor
comori duhovniceşti [pe care le deţin] şi să chemăm turma dreptcredincioasă să-i cinstească.
Apusul este plin de asemenea mucenici.
Încă din primele decenii ale izgonirii noastre au început să se facă pelerinaje, din
iniţiative personale, către locurile sfinte de aici, dar până în ziua de azi aceste sfinte locuri au
rămas necunoscute pentru mulţi, cu toate că alte locuri demne de vizitat le sunt cunoscute.
Deosebit de cinstit a fost la Marsilia în vremurile de demult Mucenicul Victor, care a
pătimit împreună cu străjerii convertiţi de el: Alexandru, Felician şi Longhin. Deasupra
mormintelor lor, Cuviosul Casian Romanul şi-a construit mănăstirea, în care şi-a avut metania
şi a murit. În sinaxarul ortodox se află câţiva mucenici cu acelaşi nume Victor, dar, din
descrierea suferinţelor lor, se vede că e vorba de alţi mucenici.
Un mucenic la fel de cinstit în vremurile de demult a fost Sfântul Albanie de lângă
Londra; moaştele lui se află la Londra până azi şi s-a păstrat o descriere amănunţită a faptelor
lui. În unele cronici bisericeşti este amintită legiunea Sfântului Mauriciu care a pătimit pentru
Hristos în munţii Elveţiei, la fel ca oştirea lui Andrei Stratilat, în Răsărit; acest Mauriciu are
acelaşi nume cu un alt Mauriciu, care a pătimit împreună cu fiul său, Fotie, dar după locul
unde s-a petrecut supliciul şi după felul acestuia se vede că este vorba de mucenici diferiţi.
Episcopul Saturnin a sfinţit Toulouse-ul cu sângele său, târât pentru Hristos pe
străzile oraşului la mijlocul veacului al III-lea.
Toţi aceştia sunt martiri al căror sânge a fost sămânţa lui Hristos, pe care Biserica îi
cântă aproape zilnic în diferite tropare şi stihire „muceniceşti” şi care sunt pomeniţi, de
asemeni, în locurile unde au înflorit şi au rodit seminţele sângelui lor. Ei sunt ca nişte picături
de sânge, ca şi sângele altor „mucenici din întreaga lume”, care împodobeşte Biserica „ca şi
cu o porfiră şi vison” (tropar în Săptămâna Tuturor Sfinţilor). Continuatorii martirilor întru
întărirea credinţei în Răsărit, ca şi în Apus, au fost arhiereii şi cuvioşii. Monahismul timpuriu
din Apus este strâns legat de cel din Răsărit. Mărturii despre el şi despre întemeietorii lui s-au
păstrat în lucrările ucenicilor acestora sau ale altor scriitori trăitori în acele timpuri.
Una dintre principalele livezi duhovniceşti ale Apusului a fost mănăstirea Lerin.
Viaţa întemeietorului ei, Sfântul Honorie s-a păstrat în panegiricul ucenicului său Ilarie,
episcopul oraşului Arles. Din acesta aflăm că Sfântul Honorie a călătorit împreună cu fratele
său în Egipt şi Palestina, iar la întoarcere şi-a zidit în Lerin propria mănăstire. În timpul vieţii
a săvârşit o serie de minuni. De această mănăstire au fost legaţi duhovniceşte Sfântul Paulin
de Nolan, la indicaţia căruia a venit acolo şi Sfântul Euherie, care a lăsat o serie de lucrări,
dintre care „Viaţa Sfântului Mauriciu şi a sfinţilor mucenici ai legiunii Thebei”, despre care
am vorbit mai înainte. În această mănăstire a locuit câtăva vreme Cuviosul Casian, care şi-a
construit mai târziu propriul lăcaş la Marsilia. Trebuie să remarcăm că Sfântul Casian, cinstit
de întreaga Biserică Ortodoxă - cu toate că pomenirea lui e săvârşită o dată la patru ani -, în
Biserica Catolică este considerat un sfânt cu venerare locală şi pomenirea lui se săvârşeşte -
anual, e adevărat - doar la Marsilia, unde în biserica Sfinţitului Mucenic Victor odihnesc
rămăşiţele moaştelor lui, păstrate după distrugerea lor în timpul Revoluţiei Franceze. În
aceeaşi mănăstire şi-au avut metania Sfântul Vichentie de Lerin 61 , cinstit în Răsărit mai mult
chiar decât în Apus, învăţător al Bisericii, care a murit în jurul anului 450 şi care ne-a lăsat o
lucrare despre Sfânta Tradiţie. De asemeni, prin intermediul mănăstirii Lerin s-au legat de
Răsărit Anglia şi Irlanda, întrucât Răsăritul s-a dovedit a fi un sprijin duhovnicesc pentru
luminătorul Angliei, Cuviosul Augustin şi pentru cei ce s-au nevoit împreună cu el; a trăit
acolo câtăva vreme şi luminătorul Irlandei, Sfântul Patrichie.
61 Câteva amănunte la Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, Sf. Mânăstire Dervent, 200, p. 164. (n.
Apologeticum)
97