Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Sfântul Ioan Maximovici
Neavând posibilitatea să-şi satisfacă toate poftele prin legarea de căsătorii şi trecând
cu vederea orice legi, bisericeşti şi morale, mulţi merg şi mai departe, neconsiderând că ar fi
nevoie să apeleze la Biserică pentru binecuvântarea legăturii lor. În ţările în care legile civile
permit înregistrarea căsătoriilor fără a pretinde obligativitatea căsătoriei religioase, se trece tot
mai adesea la traiul în comun fără cununie religioasă, ca şi la desfacerea legăturilor de familie
prin divorţ civil, chiar dacă s-a făcut cununie în biserică. În acest timp se uită că păcatul faptei
nu se micşorează din motiv că i s-a dat o denumire mai cuviincioasă şi că orice trai împreună
nesfinţit prin cununie religioasă este curvie şi preacurvie. Mulţi trăiesc în mod deschis în
legături nelegiuite, neîngrijindu-se deloc să-şi acopere în vreun fel văditul desfrâu. Unii se
poartă aşa fiind robiţi de patimă, alţii, pentru interesul obţinut din concubinaj; înăbuşind în ei
orice ruşine, ei nu se ruşinează să se afişeze oriunde în societate cu concubinii şi concubinele
lor, pe care îndrăznesc, pe deasupra, să-i numească şi soţi.
Deosebit de dureros este că în ultima vreme lumea a început să privească cu
indiferenţă la aceste fenomene, neexprimându-şi nici un fel de reprobare, motiv pentru care
ele se înmulţesc pe zi ce trece, întrucât nu mai există frâne care să le oprească. Fapta pentru
care, după legile Bisericii, se cuvine oprirea de la sfânta împărtăşanie timp de şapte ani şi mai
mult, iar după legile civile, limitarea drepturilor cetăţeneşti, iar societatea, până nu demult, o
înfiera cu dispreţ, astăzi a devenit un fenomen obişnuit, chiar printre oamenii care vin regulat
la biserică şi doresc să participe la treburile parohiale - ceea ce, după pravilele Bisericii, nu au
dreptul, dacă duc o asemenea viaţă.
Ce să mai vorbim despre cei care se supun mai puţin influenţei Bisericii! Cât de mult a
decăzut moralitatea unei părţi a compatrioţilor noştri, care au ajuns să frecventeze regulat
locurile în care femeile locuiesc în speluncile de desfrâu! Dedându-se unei vieţi mai rele decât
a animalelor, ei îşi necinstesc numele de rus şi atrag mânia lui Dumnezeu asupra generaţiei
actuale.
Generaţia viitoare, copiii şi tineretul, cresc, urmărind aceste lecţii de imoralitate din
partea adulţilor. Dar şi în afară de aceasta, generaţia actuală comite un mare păcat faţă de
întreaga generaţie viitoare în totalitate, conferind prea puţină atenţie educaţiei ei. Dacă mai
înainte, în patrie, o mare înrâurire asupra educaţiei copiilor o aveau moravurile cotidiene şi
modul de viaţă al societăţii, astăzi, lipsind toate acestea, copiii ar putea fi crescuţi cum se
cuvine doar printr-o atenţie sporită acordată educaţiei din partea părinţilor şi a vârstnicilor. În
acelaşi timp, putem observa contrariul: se acordă o atenţie cu totul redusă educaţiei copiilor,
nu numai din partea părinţilor, adesea ocupaţi cu căutarea mijloacelor de trai, dar şi din partea
întregii societăţi ruse din străinătate, în genere. Chiar dacă în unele locuri s-au organizat şcoli
în limba rusă - care însă nu întotdeauna îşi împlinesc menirea - în majoritatea lor copiii ruşi
din diaspora studiază în şcoli străine, unde nu învaţă nici legea dreptslăvitoare a lui
Dumnezeu, nici limba rusă. Ei cresc complet străini faţă de Rusia, necunoscându-i adevărata
bogăţie. În unele localităţi există şcoli de duminică sau alte şcoli ruse, pentru dobândirea
cunoştinţelor pe care copiii nu le pot primi în şcolile străine; există şi unele organizaţii care se
ocupă, în parte, de aceasta. Dar suntem nevoiţi să recunoaştem cu tristeţe că părinţii se
îngrijesc prea puţin să-şi trimită copiii la aceste şcoli, şi de aceasta se fac vinovaţi nu doar
părinţii săraci, ci, încă mai mult, cei bogaţi.
În anii care au trecut, în pofida condiţiilor anevoioase pentru ei, mulţi ruşi au reuşit
totuşi să-şi agonisească sau să-şi creeze o situaţie apreciabilă. Sunt printre noi şi dintre cei
care au putut scoate din Rusia sume de bani substanţiale sau au avut încă dinainte capital în
străinătate şi l-au păstrat până azi. Cu toate că mulţi dintre aceştia îşi ajută cu mărinimie
confraţii şi cauza generală a ruşilor [emigranţi], totuşi majoritatea se ocupă numai de
problemele personale. Tratând cu indiferenţă necazurile compatrioţilor lor, pe care-i privesc
de sus, ei sunt preocupaţi de sporirea propriilor avuţii, iar timpul liber şi-l consumă în
distracţii şi petreceri luxoase, nu rareori uimindu-i pe străini prin nechibzuinţa cu care-şi
risipesc banii - străini care refuză să creadă că există şi ruşi nevoiaşi, de vreme ce sunt printre
ei asemenea bogătaşi, şi se indignează apoi când vin la ei ruşi să le ceară ajutor. Într-adevăr,
60