Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<strong>Sf</strong>ântul <strong>Ioan</strong> <strong>Maximovici</strong><br />
Cuvânt despre zugrăvirea de icoane<br />
Rostit la deschiderea Societăţii susţinătorilor icoanei ruse ortodoxe din San Francisco<br />
Zugrăvirea de icoane a început din ziua când Domnul nostru Iisus Hristos Şi-a pus<br />
mahrama (adică un ştergar) peste faţa Sa şi pe ea s-a întipărit dumnezeiescul Său chip<br />
omenesc. După predanie, <strong>Sf</strong>ântul evanghelist Luca a pictat chipul Maicii Domnului. Tot<br />
potrivit predaniei, există astăzi multe icoane pictate de <strong>Sf</strong>ântul evanghelist Luca. Fiind pictor,<br />
el nu a pictat doar primele icoane ale Maicii Domnului, ci şi ale <strong>Sf</strong>inţilor Apostoli Petru şi<br />
Pavel, probabil şi altele, care n-au ajuns până la noi. De atunci a început meşteşugul zugrăvirii<br />
icoanelor.<br />
Apoi, pentru câtăva vreme, meşteşugul icoanelor s-a întrerupt. Creştinismul era crunt<br />
prigonit: orice imagine care amintea de Hristos era distrusă şi supusă batjocoririi. De aceea, în<br />
timpul prigoanelor, meşteşugul icoanelor nu s-a dezvoltat. Creştinii se străduiau să exprime<br />
ceea ce doreau să spună prin <strong>si</strong>mboluri. Hristos era reprezentat sub chipul Bunului păstor, ori<br />
sub chipul unor personaje păgâne, mitologice. Mai era reprezentat şi sub forma viţei de vie, în<br />
amintirea cuvintelor Domnului: ,Eu sunt viţa cea adevărată, voi sunteţi mlădiţele” (In. 15, 1,<br />
5). De asemeni, se mai obişnuia ca Hristos să fie reprezentat sub formă de peşte. De ce sub<br />
formă de peşte Pentru că, dacă scriem în greceşte „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,<br />
Mântuitorul” şi punem cap la cap iniţialele cuvintelor, iese cuvântul „peşte”. De aceea,<br />
creştinii reprezentau un peşte, amintind astfel cuvintele cunoscute de cei ce credeau în<br />
Mântuitorul. Păgânii au aflat acest lucru, de aceea desenele cu peşti erau şi ele urmărite.<br />
Dar când, după victoria împăratului Constantin cel Mare asupra lui Maxenţiu,<br />
creştinilor li s-a permis să practice liber creştinismul, acesta a înnoit duhovniceşte în mod<br />
grabnic Imperiul roman şi a înlocuit păgânismul, iar arta icoanei a ţâşnit dintr-o dată şi a<br />
început să se dezvolte cu toată puterea. Deja la primele Sinoade Ecumenice apar indicaţii<br />
asupra picturii de icoane, în cântările bisericeşti, folo<strong>si</strong>te adesea în zilele noastre, se aminteşte<br />
de icoane.<br />
Ce anume erau, aşadar, icoanele Icoanele erau tocmai unirea acelor <strong>si</strong>mboluri care<br />
înlocuiau icoanele în perioada prigoanei cu pictura. Icoana nu este o <strong>si</strong>mplă imagine, un<br />
portret, în ultimul se reprezintă doar aspectul trupesc, pe când icoana trebuie să le amintească<br />
oamenilor de aspectul duhovnicesc al persoanei reprezentate. Creştinismul este înduhovnicirea<br />
lumii. Hristos a zidit Biserica Sa ca să înduhovnicească lumea, să o transfigureze, să o<br />
curăţească de păcate şi s-o aducă la starea în care va fi în veacul viitor. Creştinismul a fost<br />
creat pe pământ, îşi are temeliile pe pământ, dar cu pilonii săi se ridică până la cer.<br />
Creştinismul este podul şi scara pe care oamenii urcă de la Biserica pământească la cea<br />
cerească. De aceea, <strong>si</strong>mpla reprezentare, amintind de însuşirile aspectului pământean al<br />
persoanei reprezentate, nu este o icoană. Chiar precizia reprezentării, în sensul alcătuirii fizice<br />
trupeşti, încă nu înseamnă nimic. Omul poate fi foarte frumos pe dinafară, dar poate, în<br />
acelaşi timp, să fie foarte rău. Dimpotrivă, poate fi total neaspectuos fizic dar, în acelaşi timp,<br />
să fie un model de viaţă dreaptă. Şi iată că icoana trebuie să zugrăvească ceea ce vedem cu<br />
ochii, păstrând trăsăturile aspectului trupesc - căci sufletul, în lumea aceasta, lucrează prin<br />
trup - şi, în acelaşi timp, să arate firea lăuntrică, duhovnicească. Iar sarcina iconarului este<br />
tocmai aceea de a transmite cât mai deplin trăsăturile duhovniceşti prin care [sfântul<br />
reprezentat] a dobândit împărăţia Cerească, prin care şi-a meritat de la Domnul cununa<br />
nestricăciunii. Întrucât menirea Bisericii este mântuirea sufletului omenesc. Ceea ce este pe<br />
pământ, piere; când însoţim trupul la groapă, sufletul pleacă în altă parte. Când lumea va pieri,<br />
când va arde în foc, atunci va fi cer nou şi pământ nou - aşa cum spune <strong>Sf</strong>ântul Apostol <strong>Ioan</strong><br />
Teologul, căci el deja a prevăzut, cu ochiul său duhovnicesc, acest Nou Ierusalim, pe care l-a<br />
zugrăvit atât de izbitor în Apocalipsă. Domnul a venit ca să pregătească întreaga lume pentru<br />
această renaştere morală. Ca să ne pregătim pentru această viitoare împărăţie trebuie să<br />
110