Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari ... - Tineretul Ortodox

Predici şi îndrumări duhovniceşti
potrivnicilor lui Dumnezeu doar a înrobit-o, dar nu a nimicit-o. Sfatul nelegiuiţilor care au pus
stăpânire pe poporul rus îi este străin poporului, căci nu are nimic în comun cu firea Rusiei.
Puterea internaţională străină şi-a aruncat jugul peste ea, dar continuă să-i rămână vrăjmaşă.
Chiar şi aceia dintre ei care mai înainte se numeau pe sine ruşi, fiind astfel după sânge, astăzi
şi-au pierdut acest nume, căci s-au înstrăinat cu duhul de Rusia. „Dintre noi au ieşit, dar nu
erau de-ai noştri” (I In. 2, 19), Ei au căzut din poporul rus, s-au făcut asupritori ai Rusiei.
Respingându-L pe Dumnezeu, ei s-au dezis de asemănarea cu Dumnezeu şi au întrecut fiarele
sălbatice prin cruzime şi silnicie.
Dar Rusia continuă să rămână sfântă. Ceata apostolilor nu s-a micşorat când Iuda a
căzut dintre ei, nici strălucirea cinului îngeresc nu s-a întunecat când satana împreună cu
îngerii care i s-au supus au căzut.
Aşa cum din rândul îngerilor trebuia să apară diavolul, dar prin căderea Luceafărului
de dimineaţă şi a adepţilor lui, ceilalţi îngeri s-au aprins şi mai tare de flacăra iubirii de
Dumnezeu şi au strălucit pe cer şi mai aprins, la fel şi potrivnicii lui Dumnezeu au apărut din
rândul poporului rus, dar căderea lor a vădit şi mai tare sfinţenia Rusiei şi a proslăvit-o şi în
ceruri, şi în toată lumea de sub cer.
O ceată nenumărată de noi mucenici şi-au mărturisit credinţa în Hristos. Poporul rus în
întregime, îndurând cu negrăită răbdare suferinţele - suferinţe cum nu a îndurat încă nici un
popor din lume -, a dat o mulţime nesfârşită de alte dovezi de statornicie în credinţă, în pofida
urmăririlor celor mai aspre, Biserica rămâne neînfrântă. Cu toate că a fost distrusă o mulţime
de biserici, astfel încât din întregul şir de oraşe mai înainte împodobite de biserici măreţe,
astăzi nu a mai rămas nici unul, totuşi credincioşii se adună în taină şi se roagă lui Dumnezeu.
Au înviat pentru Rusia vremurile catacombelor pe care mai înainte nu le cunoscuse, căci nu a
cunoscut niciodată în trecut prigoana credinţei.
În marea ceată a bineplăcuţilor lui Dumnezeu proslăviţi în Rusia au fost mulţi ierarhi,
cuvioşi, drepţi şi nebuni întru Hristos. Dar mucenici pe pământul Rusiei au fost doar câţiva,
de-a lungul întregii istorii de până acum. „Prealuminoasa oştire a mucenicilor”, al cărei sânge
a devenit sămânţa creştinismului în întreaga lume şi este proslăvită aproape zilnic de Biserica
pământească, aproape că nu a existat în Biserica Rusă cerească. A venit vremea să fie
completate aceste rânduri.
La numărul mic de mucenici şi pătimitori de chinuri care au suferit în veacurile trecute
s-a adăugat astăzi un număr nemăsurat de noi mucenici şi martiri. Printre ei se află şi ţarul
purtător de cunună, urmaş şi continuator al botezătorului Rusiei, Vladimir, cu întreaga sa
familie, şi tizul botezătorului Rusiei, întâiul ierarh al cristelniţei Rusiei 20 , şi ierarhi, cneji,
boieri, ostaşi, preoţi, călugări, cărturari şi neînvăţaţi, orăşeni şi săteni, oameni de vază şi
oameni simpli. Orice vârstă, orice orânduire socială, orice colţ al Rusiei a dat noi mucenici,
întreaga Rusie s-a umplut de sânge mucenicesc, toată ţara s-a sfinţit de acest sânge.
O, minunată şi slăvită oştire a noilor pătimitori! Cine vă va putea proslăvi cum se
cuvine Cu adevărat, „fericit este pământul care s-a pătruns de sângiuirile voastre, şi sfinte
sunt aşezările care au primit trupurile voastre”.
Fericit eşti tu, pământ al Rusiei, curăţit de focul suferinţei! Ai trecut prin apa
botezului, acum treci prin focul pătimirii şi vei ajunge şi tu la linişte. Odinioară creştinii
adunau cu evlavie nisipul din Colosseum, plin de sânge mucenicesc. Locurile unde au suferit
şi au murit mucenicii deveneau locuri sfinte şi cinstite cu deosebire. Iar acum întreaga Rusie
este un loc al pătimitorilor de chinuri. Pământul ei s-a sfinţit de sângele lor, iar aerul ei, de
înălţarea la cer a sufletelor lor. Sfinţită eşti, Rusie! A avut dreptate scriitorul din vechime 21
care a spus că tu eşti a treia Romă şi că a patra nu va mai fi. Tu ai întrecut vechea Romă prin
20 Sfântul Mucenic Vladimir, mitropolit al Kievului şi al Caliciei, împuşcat de bolşevici pe 26 ianuarie/8
februarie 1918. Este prăznuit la Soborul noilor mucenici şi martiri ruşi, pe 29 ianuarie/11 februarie.
21 Călugărul Filotei din Pskov, într-o scrisoare către marele cneaz Vasili al III-lea (începutul secolului al XVIlea).
Ideea a fost reluată şi de alţi scriitori bisericeşti.
39