DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

AJUTOARE SPECIALIZATE
agresivitate. în cartea sa Omul agresiv
(1987), P. Karli arată că în unele grupuri
umane (în Tahiti sau în Mexic, de exemplu)
orice agresivitate este stigmatizată, sortită
oprobriului. El consideră că şi în societatea
noastră ar fi posibilă diminuarea agresivităţii
prin măsuri educative, prin glorificarea
conduitelor altruiste şi a valorilor
morale.
AJUTOARE SPECIALIZATE, sprijin
oferit de şcoală elevilor aflaţi
în dificultate.
Organizarea de ajutoare specializate
oferite de grădiniţă şi de şcoala elementară
elevilor francezi care întâmpină dificultăţi
deosebite în satisfacerea exigenţelor unei
şcolarităţi normale, mai ales în ceea ce priveşte
dobândirea de cunoştinţe şi deprinderi
fundamentale, a fost precizată prin
circulara nr. 90 - 082 din 9 aprilie 1990
(B.O. nr. 16, 19/4/90).
Aceste ajutoare, care nu trebuie să se
substituie acţiunii cadrelor didactice, sunt
adaptate fiecărui caz în parte şi se exercită
în şcoală, eventual concomitent cu acelea
din afara şcolii. Se disting ajutoare specializate
cu dominantă pedagogică şi ajutoare
specializate cu dominantă reeducativă.
Primele pot fi organizate în clasele de adaptare',
cu efectiv redus, ori prin „regrupări
de adaptare"', unde sunt adunaţi temporar
elevii aflaţi în dificultate care continuă să
frecventeze clasa obişnuită. Celelalte sunt
aplicate în mod individual sau în grupe
foarte mici, cu acordul părinţilor şi, dacă
se poate, cu concursul lor.
Ajutoarele specializate sunt acordate
de unul sau mai mulţi intervenienţi din
reţelele de ajutoare specializate (R.A.S.).
Aceşti intervenienţi sunt psihologi şcolari,
institutori specializaţi însărcinaţi cu reeducarea,
titulari cu certificat de aptitudine
pentru acţiuni pedagogice specializate şi
integrare şcolară (C.A.P.S.A.I.S., opţiune
G) şi institutori specializaţi însărcinaţi cu
învăţământul şi ajutorul specializat în
cazul elevilor aflaţi în dificultate la şcoala
preelementară şi elementară, titulari ai
C.A.P.S.A.I.S., opţiune E. Institutorii
titulari ai C.A.E.I. — R.P.P. sau R.P.M.
sunt consideraţi titulari ai C.A.P.S.A.I.S.,
opţiune G.
în câmpul de acţiune al unei reţele pot
intra numeroase şcoli. Reţelele de ajutoare
specializate se substituie grupelor de ajutoare
psihopedagogice (G.A.P.P.)* ->
CLASĂ DE INTEGRARE ŞCOLARĂ.
ALAIN (Emile Auguste Chartier, zis),
filosof şi pedagog fi-ancez (Montagneau-Perche,
Orne, 1868 - Le Vesinet,
Yvelines, 1951).
Profesor la Liceul Henri IV din Paris,
a exercitat o mare influenţă asupra a numeroase
generaţii de studenţi. Este cunoscut
îndeosebi pentru ale sale Propos (Propos
sur le bonheur, Propos sur l'education,
Propos sur Ies philosophes, Propos sur Ies
pouvoirs etc.) Pedagog, el se vrea educator
şi caută în şcolar omul pe care trebuie
să-1 formeze şi să-! disciplineze. Metoda
pe care o predică este severă, bazându-se
pe dificultate şi pe efort. Asemenea principii
pot să convină adolescenţilor, dar
nu copiilor mici guvernaţi de principiul
plăcerii'.
ALĂPTARE, acţiune de a hrăni cu
lapte un bebeluş.
Alăptarea de către mamă, atunci când
este posibilă, este de preferat oricărei alte
hrane, laptele matern fiind perfect adaptat
la trebuinţele sugarului. Compoziţia laptelui
matern variază nu numai cu vârsta
copilului, ci şi în cursul zilei, ba chiar şi în
cursul şedinţei de supt. în plus, el conţine
,.factori de imunitate" care îl protejează pe
sugar împotriva infecţiilor intestinale.
între mamă şi copil există o adevărată
relaţie psihofiziologică, relaţie care condiţionează
secreţia lactată. Afluxul laptelui
depinde de apelul sugarului; de obicei el
se opreşte când copilul s-a săturat. în
sfârşit, alăptarea de către mamă constituie
o situaţie privilegiată, în cursul căreia se
creează o relaţie psihologică de neînlocuit.
Copilul care suge nu se alimentează pur
şi simplu: în acelaşi timp cu laptele el
primeşte căldura corpului matern, mireasma
sa, imaginea feţei sale, pe care nu o pierde
din ochi. El se confundă cu cea care îl
hrăneşte, fuzionează cu ea. Chiar şi în
cazul alăptării artificiale, trebuie să se facă
totul spre a se salva această legătură esenţială,
luându-1 pe copil în braţe, surâzându-i,
legănându-1, vorbindu-i, aceasta fiind
ambianţa în care el găseşte căldura şi
securitatea necesare dezvoltării sale.
Alăptarea este un act complex, care se
acomodează greu cu regulile precise şi
imperative. Fixitatea raţiilor şi orarele
prestabilite riscă să perturbe această relaţie
specifică, relaţie care este în esenţa ei o
comunicare* între mamă şi copil. Psihologii
moderni,în urma cercetărilor lui A. GeselP
(1180-1961), recomandă mamelor să
rămână receptive la apelurile copilului,
fără a fi obsedate de oră sau de cantitatea
de lapte. După o scurtă perioadă de
oscilaţie (3-4 zile), se observă că ritmul
şedinţelor de supt şi trebuinţele alimentare
ale sugarului se normalizează şi corespund
cerinţelor reale ale acestuia. Prin acest
sistem de „autocomandă" este posibilă
eliminarea cazurilor de subnutriţie şi de
supraalimentare şi îndeosebi eliminarea
ALCOOLISM
anxietăţii care îi face să sufere pe sugarii
înfometaţi când aceştia sunt lăsaţi să plângă
pentru că încă nu a sosit ora suptului.
ALCOOL ETILIC, produs de distilare
a băuturilor fermentate.
Acţiunea rapidă a alcoolului asupra
centrilor nervoşi superiori se traduce în
general printr-o suprimare a inhibiţiilor, o
senzaţie de bună-dispoziţie şi o creştere a
încrederii în sine. Cu toate acestea,
ingestia sa în cantităţi exagerate este
periculoasă, uneori chiar mortală. în doză
moderată, alcoolul are efecte pe care
numai examenele de laborator le pot pune
în evidenţă: atenţia* slăbeşte, reacţiile* sunt
mai lente şi, în pofida unui sentiment
înşelător de forţă şi putere, randamentul
în muncă, performanţele sunt diminuate.
Numeroase accidente* de muncă (12-15%
din cazuri) şi de circulaţie (40%) sunt
imputabile consumului de alcool. în Franţa,
în 1985, consumul de alcool a fost de
7,7 milioane de hectolitri (19,6 litri de
alcool pe cap de locuitor adult în vârstă de
peste 20 de ani), ceea ce, în pofida unei
scăderi cu 22% faţă de anul 1970, îi
situează pe francezi pe primul loc din lume
ca băutori de alcool. în 1989, consumul de
alcool pur la copiii în vârstă de peste
15 ani a fost de 16,8 litri (Pr. H. Allemand,
C.N.A.M., 1993).
ALCOOLISM, ansamblu de tulburări
fizice şi mentale datorate
consumului de băuturi alcoolice.
în perioada 1964-1984, consumul mondial
de vin a crescut cu 20% şi cel de
alcool* cu 50% (B. Shahandeh, B.I.T.,
1985). în Fr?r'a, se estimează la 2 milioane
număiuj bolnavilor de alcoolism
(din care 600 000 femei); o treime dintre
21