DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

VERBIGERAŢ1E
nemaipomenite, se entuziasmează uşor,
ba chiar întreprinde unele acţiuni, dar nu
le termină, deoarece îi lipseşte constanţa
în idei.
VERBIGERATIE, pălăvrăgeală incoerentă
şi interminabilă a unor
psihopaţi, compusă din fraze lipsite
de continuitate, din cuvinte fără
şir, uneori deformate sau neoformate.
Se observă această tulburare ori de câte
ori conştinţa este slăbită (stare de absenţă
epileptică, de exemplu) la deliranţi, maniaci,
schizofrenici şi la demenţii senili.
VIAUD (Gaston), psiholog francez
(Nantes, 1899 - Strasbourg, 1961).
Elev al lui M. Halbwachs, C. Blondei şi
M. Pradines, el predă filosofia la Strasbourg,
pentru ca apoi să se orienteze spre cercetarea
psihofiziologică, punând la punct o
metodă experimentală cu caracter statistic
pentru a studia tactismul" animalelor.
Lucrările sale se axează mai ales pe fototropismul
şi galvanotropismul animal, dar
şi pe somn şi audiţie. Doctor în litere
(1938) şi doctor în ştiinţe (1950), G. Viaud
a fost conducător de cercetare în cadrul
C.N.R.S. (1947) şi titular al catedrei de
psihofiziologie, catedră creată pentru dânsul
la Universitatea din Strasbourg. Până la
sfârşitul vieţii sale a animat laboratorul de
psihologie animală organizat prin grija sa
după Eliberare şi a cărui deviză, „De la
tropisme la inteligenţă", cuprinde întregul
său program. Dintre lucrările sale, cităm:
Inteligenţa, evoluţia şi formele sale (1946);
Fototmpismul animal. Noi aspecte ale c/iesaunii
(1948); Tropismele(1951); Instinctele
(1958) şi, în colaborare cu C. Kayser,
M. Klein şi J. Medioni, un Tratat de psihofiziologie
(1963).
VIGILENŢĂ, conştiinţă a subiectului
treaz.
Există diferite grade de vigilenţă, de la
atenţia flotantă a omului destins şi până la
atenţia concentrată a cercetătorului în plin
efort intelectual. Fiecărui nivel îi corespund
caracteristici neurofiziologice particulare
puse în evidenţă prin encefalografie. Psihofiziologii
(G. Moruzzi şi H.W. Magoun,
1949) au demonstrat că nivelul de vigilenţă
depinde în principal de o formaţie
nervoasă (sistemul reticular activator ascendent)
care parcurge toate palierele encefalice,
de la regiunea bulbară la diencefal
(talamus şi hipotalamus); orice stimulare
a formaţiei reticulate sporeşte gradul de
vigilenţă. Aceasta scade în momentul
adormirii şi în timpul somnului (precum şi
sub acţiunea drogurilor) şi se ridică în
timpul stării de veghe. Cu cât nivelul de
vigilenţă este mai ridicat cu atât subiectul
este mai capabil să reacţioneze mai adecvat
la situaţiile complexe; dimpotrivă, când
este scăzut, pot fi date doar răspunsurile
cele mai elementare. -> ACTIVARE.
VIOL, crimă sexuală comisă de un
bărbat care abuzează prin forţă de
o femeie sau de o fată.
Adesea este fapta unui dezechilibrat,
egoist, brutal şi imatur din punct de vedere
afectiv, uneori pervers şi care, aproape
întotdeauna, se simte frustrat. Alegerea
victimei nu ţine numai de hazard, victimele
fiind de obicei subiecţi cu o inteligenţă
deficitară, slabi şi naivi. Se estimează
că 50% din violuri nu sunt
denunţate.
VIOLENŢĂ -> COPIL MALTRATAT.
VIRILISM, masculinizare a femeii.
Această afecţiune se manifestă prin
apariţia de caractere sexuale secundare ale
sexului masculin (mustaţă, voce gravă etc).
Se datorează unor tulburări endocrine.
VIRILITATE, ceea ce caracterizează
bărbatul, masculinitatea.
Virilitatea ţine mai puţin de constituţia
fizică şi mai mult de rolul social; este un
mod de a fi, de a-şi asuma sexuaţia
(apartenenţa la sex) în relaţiile cu semenul;
este o atitudine care se elaborează în raport
cu valorile sociale şi se structurează prin
prisma jocului identificărilor progresive:
băiatul vrea să devină un bărbat ca tatăl
său sau ca învăţătorul pe care îl admiră şi
pentru a se conforma dorinţelor mamei
sale (în mod inconştient supusă prestigiului
falusului'), care ridică în slăvi
calităţile lui de bărbat (forţă, curaj...).
Când însă condiţiile educative sunt defavorabile
(tatăl absent sau slab, mama
dominatoare, refuzându-şi propria-i feminitate),
de cele mai multe ori copilul nu
reuşeşte să se afirme ca bărbat viril: el
rămâne timorat, supus autorităţii materne,
iar uneori devine homosexual. Noţiunea
de virilitate este legată de mediul sociocultural;
există, într-adevăr, societăţi (în
insulele Marchize, de exemplu) în care ea
este necunoscută (J. Stoetzel).
VIS, suită de imagini şi de fenomene
psihice care survin în timpul
somnului.
Visele, care durează de la zece la cincisprezece
minute, apar la începutul şi la
sfârşitul nopţii, îndeosebi în cursul fazelor
somnului' paradoxal; ele însumează circa
un sfert din timpul somnului nostru.
Nu există om care să nu viseze, chiar
dacă susţine contrariul. Proba experimentală
ne este furnizată de neurofiziologi
care, pornind de la principiul că gândirea
onirică are un caracter esenţialmente
vizual, au înregistrat mişcările oculare ale
unor indivizi în timpul somnului. Ei au
constatat că visele coincid cu apariţia
mişcărilor oculare rapide; într-adevăr, dacă
subiecţii sunt treziţi exact în acest
moment, ei spun că tocmai visau (W. C.
Dement). Uitarea, însă, intervine foarte
repede: după opt minute de la încetarea
mişcărilor oculare, numai 5% dintre
subiecţi îşi amintesc că au visat. Aşa se şi
explică faptul că nu ne amintim decât de
visele avute la puţin timp înainte de a ne
trezi din somn.
Ideile visului sunt în legătură cu excitaţiile
senzoriale înregistrate în timpul
somnului (apelul telefonului luat drept un
dangăt de clopote, de exemplu), cu amintirile
şi stările noastre afective. S. Freud a
demonstrat că limbajul imagistic al viselor
(conţinut manifest) are întotdeauna un sens
profund (conţinut latent) pe care îl putem
înţelege dacă recurgem la asociaţiile de
idei. Sentimentele cele mai complexe,
conceptele sunt transpuse în vise în imagini
vizuale, sub o formă de obicei condensată
şi simbolică. Exemplul care urmează, luat
de la Frinck, arată bogăţia unei imagini
onirice: o tânără femeie visează că cumpără
o pălărie neagră, foarte elegantă şi foarte
scumpă. Analiza dezvăluie că ea a dorit
realmente o pălărie, dar că a trebuit să
renunţe din cauză că soţul ei, destul de grav
bolnav, ducea lipsă de bani. Pe de altă
parte, ea vorbeşte de un bărbat foarte
bogat, pe care îl cunoştea dinainte de
căsătorie şi de care fusese foarte îndrăgostită,
în acest caz, semnificaţia visului
îi apare a fi împlinirea a trei dorinţe: să-şi
vadă soţul mort (pălăria neagră, de doliu),
să se căsătorească cu bărbatul iubit şi să
aibă o mulţime de bani (costul ridicat al
pălăriei cumpărate în vis).
338