DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

TESTUL VOCABULARULUI
TESTUL VOCABULARULUI, probă
de cunoştinţe verbale, de o aplicaţie
facilă, individuală sau colectivă,
frecvent utilizată în psihologie
pentru evaluarea rapidă a nivelului
intelectual.
Folosit în asociere cu testele de inteligenţă
neverbale, permite şi aprecierea
deteriorării mentale*. Cu toate că are o
corelaţie extrem de ridicată cu scările de
inteligenţă şi o remarcabilă stabilitate în
raport cu vârsta, are inconvenientul major
de a nu măsura decât aspectul verbal al
inteligenţei şi de a depinde de condiţiile
vieţii socioeconomice şi culturale ale
subiecţilor examinaţi.
TESTUL Z, probă proiectivă derivată
din psihodiagnosticul lui
Rorschach.
Acest test a fost conceput, în anii celui
de al doilea război mondial, de către
H. Ziilliger, spre a selecţiona rapid ofiţerii
armatei elveţiene. Făcut pentru a fi administrat
colectiv, el se compune din trei pete
de cerneală' proiectate succesiv pe un
ecran şi care se cer a fi interpretate. Testul
permite explorarea (sumară) a personalităţii.
Există şi o formă individuală a
acestui test (trei planşe imprimate pe un
carton alb), care este utilizată în examinările
rapide.
T-GROUP, abreviere pentru Training
Group. -* DIAGNOSTIC.
THANATOS, în mitologia greacă,
zeu al morţii; în psihanaliză, ansamblu
al impulsiilor morţii.
S. Freud opune impulsiile vieţii (Eros*),
al căror scop este crearea de legături tot
mai numeroase între fiinţele vii, impulsiilor
morţii (Thanatos) care, dimpotrivă,
ar urmări să distrugă asamblările şi să
reducă total tensiunile, adică să readucă
fiinţa vie la starea anorganică anterioară,
care este aceea a repausului absolut
(Nirvana). Libidoul ar face inofensive
inpulsiile morţii (Thanatos), orientându-se
spre lumea exterioară. -• MOARTE.
THEMATIC APPERCEPTION TEST
(abreviere uzuală: T.A.T.). Tehnică
proiectivă datorată lui C. D. Morgan
şi H. A. Murray (1935), constând
dintr-o serie de imagini vagi, cu
semnificaţie ambiguă, pornind de
la care un subiect trebuie să inventeze
o întâmplare.
Ipoteza de bază este că subiectul, identificându-se
cu eroul povestirii, îi atribuie
propriile lui idei, sentimentele, tendinţele
şi problemele sale. Interpretarea materialului
astfel obţinut, anaioagă cu aceea
a viselor, este dificilă. Ea necesită solide
cunoştinţe psihanalitice şi trebuie confruntată
cu biografia subiectului.
O versiune a acestui test, destinată
adolescenţilor, a fost pusă la punct de
P. M. Symonds. Children Apperception
Test, rezervat copiilor — unde personajele
sunt înlocuite cu animale —, a fost
elaborat de L. şi S. Bellak.
THEODOSIU (Dumitru), pedagog
român (satul Pantelimon, azi în
componenţa Bucureştiului, 1890-
Bucureşti, 1990).
A absolvit Şcoala Normală din Bucureşti
(1911), iar mai târziu a urmat cursurile
Facultăţii de Filosofie şi Litere. Studii
de specializare la „Iicole des Roches".
Prolific autor sau coautor de abecedare,
cărţi de citire şi manuale şcolare. Psihologia
îi datorează printre altele: Pedologie.
Studiul copilului (1923); Introducere biologică
în psihologie (1927); Psihologia
copilului şi adolescentului (1946).
THORNDIKE (Edward Lee), psiholog
american (Williamsburg, Massachusetts,
1874 - Montrose, New
York, 1949).
Primele sale cercetări axându-se pe inteligenţa
animalelor, a inventat aşa-zisele
„cutii cu probleme", unde subiectul este
obligat să utilizeze un mecanism pentru a-şi
obţine hrana sau pentru a-şi recăpăta
libertatea. Lucrările sale asupra învăţării* la
om şi cursurile predate la Universitatea
Columbia din New York au influenţat timp
îndelungat pedagogia americană. Dintre
scrierile lui Thorndike, cităm: Animal Intelligence.
Experimental Stadies (1911); Educaţional
Psychology (1913-1914); Humun
Learning (1931); Psychology of Wants,
Interests and Attitudes (1935).
THURSTONE (Louis Leon), psiholog
american (Chicago, 1887 -
Chapel HUI, Carolina de Nord, 1955).
Este cunoscut mai ales pentru cercetările
sale privind aptitudinile şi pentru a
sa teorie multifactorială a inteligenţei, pe
care o opune teoriei celor doi factori a lui
CE. Spearman*. După Thurstone, factorul
general (G), comun tuturor variabilelor,
se poate explica prin mai mulţi
factori de grup, comuni subansamblurilor
variabilelor. El enumera, de altfel, şi alte
aptitudini primare: memoria (M), raţionamentul
(R), fluiditatea verbală (W) etc.
TIC
Dintre lucrările sale, cităm: The Measuremet
ofAttitude (1929); A Factorial Study
of Perception (1944); Multiple Factor
Analysis (\941).
TIC, contracţie musculară bruscă
şi fugară, involuntară însă conştientă,
care nu are loc decât în
starea de veghe. Această mişcare se
poate asocia cu o emisiune verbală,
de asemenea involuntară, uneori
obscenă.
Varietatea ticurilor este foarte mare
(ticuri ale feţei, ale umerilor, ale gâtului,
ticuri verbale etc). Cu toate acestea, în
majoritatea cazurilor domină un singur
gest, care în situaţii dificile se exagerează
şi se poate deplasa, dar numai rareori se
multiplică.
Ticul are întotdeauna o semnificaţie
latentă (variabilă de la individ la individ),
pe care o poate dezvălui analiza psihologică.
La adult ticul se asociază în mod
regulat cu o stare nevrotică (cel mai adesea
obsesională). La copil traduce o insatisfacţie
afectivă (educaţie „sufocantă"
sau prea rigidă, rivalitate între fraţi),
revoltă înfrânată, anxietatea şi culpabilitatea.
Multe dintre aceste mişcări parazitare
dispar spontan o dată cu creşterea,
în cazul în care persistă la adolescenţi
şi adulţi, se poate încerca reducerea lor
prin terapie comportamentală", relaxare
sau psihoterapie.
„Boala ticurilor" descrisă de G. de la
Tourette (1885), caracterizată prin mişcări
involuntare şi lipsă de coordonare motorie,
asociată cu ecolalie* şi coprolalie', care
survine în general între 2 şi 15 ani, ar
putea avea o origine organică.