DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

FREUD (SIGMUND)
trad. fr. 1949). Mai pot fi citite, în limba
franceză: Le normal et la pathologique
chez l'enfant (trad. fr. 1965); Le traitement
psychaiialytique des enfanls (1946), L'enfant
dans la psychanalyse (1976).
FREUD (Sigmund). neuropsihiatru
austriac, fondator al psihanalizei
(Freiberg, Moravia, azi Pribor,
Cehoslovacia, 1856-Londra, 1939).
Urmând studii medicale la Viena, se
specializează în neurologie, efectuează
importante cercetări în anatomia comparată
a sistemului nervos şi asupra encefalopatiilor
infantile şi descoperă proprietăţile
anestezice ale cocainei. Privat-docent
la Universitatea din Viena, vine în Franţa
spre a-şi completa pregătirea medicală: în
1885 urmează cursurile lui J. M. Charcot,
la Salpetriere, iar patru ani mai târziu pe
acelea ale lui H. Bernheim, la Nancy.
Instalat la Viena, devine colaboratorul lui
J. Breuer, cu care publică, în 1895, Studii
asupra isteriei.
Convins că nevrozele sunt maladii psihice
independente de orice leziune organică,
pricinuite de şocuri afective uitate, el
caută o metodă susceptibilă să readucă în
conştiinţă traumatismele înăbuşite. După
ce utilizează, succesiv, hipnoza, apoi un
tratament prin întrebări, foloseşte metoda
asociaţiilor libere şi formulează regula
nonomisiunii (pacientul trebuie să spună
tot ce îi trece prin minte). Studiază visele,
demonstrează mecanismele de bază ale
acestora, elaborează noţiunile de cenzură,
refulare, libido, inconştient, pregătind în
faze succesive o nouă psihologie, cunoscută
sub numele de psihanaliză. Nu este
vorba de o simplă terapeutică, ci de o
132
doctrină care punea sub semnul întrebării
ideile privind condiţia umană.
Cu curaj şi stăruinţă, S. Freud şi-a
continuat cercetările, în pofida ostilităţii
suscitate de concepţiile sale revoluţionare.
Opera sa este considerabilă. „Prin fecunditatea
sa — spune E. Claparede —, ea
constituie unul din evenimentele cele mai
importante înregistrate vreodată de istoria
ştiinţelor spiritului". Dintre extrem de
numeroasele sale lucrări, cităm: Interpretarea
viselor (1900); Prelegeri de introducere
în psihanaliză (\9l6-\9\7); Inhibiţie,
simptom şi angoasă (1926). Primul
volum în traducere franceză al operelor
complete ale lui Freud a apărut în 1988; el
va fi urmat de alte douăzeci până în 1996.
FRICĂ, sentiment de nelinişte
trăit în prezenţa sau la gândul unui
pericol.
Psihanaliştii fac clar distincţie între frică
şi angoasă". Cea dintâi este reacţia normală
în faţa unui pericol real, pe când cealaltă
se raportează la o frică lipsită de obiect (ea
ar fi impresia vagă că rişti un pericol indefinit
în faţa propriilor impulsii).
FRIEDMANN (Georges), sociolog
francez (Paris, 1902 -id., 1977).
Fost elev al Şcolii Normale, agregat de
filosofie (1926) şi doctor în litere (1946),
este director de studii la Şcoala practică de
înalte studii (1948) şi director al Centrului
de studii privind comunicaţiile de masă.
Cercetările sale se referă îndeosebi la psihosociologia
muncii. Dintre numeroasele
sale lucrări, cităm: Problemele umane ale
maşinismului industrial (1946); încotro
merge munca umană? (1950); Munca fărâmiţată
(1956); Putere şi înţelepciune (1970).
FRIGIDITATE, imposibilitate, pentru
femeie, de a trăi senzaţii voluptuoase
in raporturile sexuale.
Această tulburare, foarte frecventă în
Franţa (aproximativ o treime dintre femei),
poate avea cauze organice locale sau,
de cele mai multe ori, cauze psihologice.
Frigiditatea poate fi legată de stângăcia
soţului, dar şi de refuzul inconştient al
plăcerii din partea femeii şi de condiţia
feminină. Foarte adesea frigiditatea traduce
un conflict interior, posibil de precizat
printr-o examinare aprofundată. Pentru
a trata tulburarea, psihoterapeutul trebuie
să furnizeze cuplului, cu tact, toate
informaţiile şi sfaturile tehnice de care
are nevoie. Sexologii W. H. Masters' şi
V. E. Johnson au pus la punct o metodă de
reeducare psihosexuală (cură intensivă de
15 zile), care ar obţine 80% vindecări
durabile.
FRISCH (Karl von), zoopsiholog
austriac (Viena, 1886 - Munchen,
1982).
Este cunoscut mai ales prin lucrările
sale asupra orientării şi schimbului de
informaţii la albine, dar tot el este acela
care a descoperit, la boiştean, prima
„substanţă de alarmă". Este vorba de o
secreţie chimică eliberată de animalul rănit
sau numai înspăimântat (a mai fost numită
şi „substanţa groazei"), care avertizează
congenerii de prezenţa unui pericol şi îi
face să fugă. Karl von Frisch a publicat
numeroase lucrări, dintre care unele au
fost traduse în limba franceză: Vie et
mceurs des abeilles (1955); Architecture
animale (1976); Le professeur des abeilles
(1987); Memoires d'un biologiste. Von
Frisch(1886-1982) [1988].în 1973 aobţinut,
împreună cu K. Lorenz şi N. Tinbergen,
Premiul Nobel pentru medicină.
FROMM
FRdBEL (Friedrich), pedagog german
(Oberweissbach, 1782-Marienthal,
1852).
Puternic influenţat de J. H. Pestalozzi*,
dar şi de J. A. Komensky, a pus în practică
propriile sale idei pedagogice şi, în 1816,
la Keilhau, a fondat Institutul universal
german de educaţie.
Restrângându-şi în mod voluntar câmpul
de acţiune la copiii mici, după ce se
ocupase de şcolari, el ia observat pe
nou-născuţi şi pe sugari. în 1836 deschide
la Blankenburg (Turingia), prima Kindergarten
(grădiniţă de copii), în care jocul
ocupă un loc esenţial. Mai târziu grădiniţele
de copii s-au răspândit peste tot în
lume, inclusiv în ţările în curs de dezvoltare
şi în China populară.
FROMM (Erich), psihanalist american
de origine germană (Frankfurt
pe Main, 1900 - Muralto, Elveţia,
1980).
împreună cu M. Mead şi G. Gorer, a
dezvoltat teoria „caracterului naţional",
care îl face pe individ să se comporte aşa
cum i-o cere rolul său social. El face din
trebuinţa socială elementul fundamental al
psihologiei umane. Orice cunoaştere a
individului ar trebui să treacă prin stadiul
relaţiilor interpersonale, întrucât ceea ce
este esenţial este mai puţin satisfacerea sau
frustrarea impulsiilor instinctuale cât calitatea
legăturii interumane. în consecinţă,
problemele cele mai important sunt dragostea,
ura, prietenia, gelozia etc. Omul
are nevoie de ceilalţi pentru a se realiza,
pentru a-şi dezvolta creativitatea. El aspiră
la o societate iubitoare şi fraternă. Fromm
este un umanist, un marxizant şi un
moralist.
133