DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

DEPLASARE
DEPLASARE, mecanism psihologic
prin care o şarjă afectivă
(emoţie, pulsiune) este transferată
de la obiectul său veritabil către un
element de substituţie.
Etologii au descris pe larg activităţile de
substituţie la animale. O păsăruică, de
exemplu, micuţ troglodit, pusă în faţa unei
oglinzi, exasperată că nu-şi poate înfrânge
„rivala", se apucă să ciocănească cu pliscul
o ramură de copac. Şi la om deplasarea
este un fapt de observaţie curentă: un tată
de familie, muştruluit de şeful său, la întoarcerea
acasă se va lua de soţia sa sau de
copil. în toate cazurile, deplasarea (sau
activitatea substitutivă) permite reducerea
tensiunii. S. Freud a arătat cum este pusă
la lucru deplasarea în elaborară viselor,
spre a face să eşue/.e cen/ura. Acest mecanism,
unul dintre procesele fundamentale
ale funcţionării aparatului psihic", se regăseşte
în simptomcle nevrotice şi,în general,
în toate formaţiunile inconştientului.
DEPRESIE, stare morbidă, mai
mult sau mai puţin durabilă, caracterizată
îndeosebi de tristeţe şi de
o scădere a tonusului şi energiei.
Anxios, dezgustat, descurajat, subiectul
deprimat este incapabil să înfrunte cea mai
mică dificultate, fiind de asemenea lipsit
de orice iniţiativă. El suferă din cauza
neputinţei sale şi are impresia că facultăţile
sale intelectuale, mai ales atenţia şi
memoria, sunt degradate. Sentimentul de
inferioritate care rezultă de aici îi sporeşte
şi mai mult melancolia.
în afară de depresiile constituţionale,
relativ puţin numeroase, se disting depresii
reacţionate în faţa dificultăţilor vieţii
(conflictul cu un superior ierarhic, cu
soţul/soaţa, cu copiii; pierderea unei fiinţe
dragi, a unui loc de muncă; exil, singurătate
etc). Surmenajul, un regim alimentar
prea sever, micşorarea zilei (Rosenthal,
1985) pot determina de asemenea o depresiune
nervoasă. Potrivit datelor Organizaţiei
Modiale a Sănătăţii (O.M.S.), 5-10% din
populaţia mondială ar prezenta tulburări
depresive. în Franţa, potrivit unui sondaj
al Institutului francez de opinie publică
(I.F.O.P.), realizat în 1987, ar exista 6-7
milioane de persoane afectate de acest
sindrom. Cele mai afectate sunt femeile
măritate din clasa muncitoare (60%) şi
persoanele care au un nivel de instruire
superior (cadre didactice, personal administrativ,
şefi de întreprindere), de vârsta
matură (între 45 şi 54 de ani).
Depresia există şi la copil. Ea se manifestă,
în general, printr-o dereglare de
dispoziţie (plictiseală, dezinteres, indiferenţă)
şi tulburări de comportament
(instabilitate, agresivitate, opoziţie, scădere
a randamentului şcolar, bulimie sau
iuiorexie, uneori enurezie). Una din cauzele
acestor tulburări este necazul suferit de
părinţi (dare afară din serviciu, boală etc).
Se numeşte depresiune anaclitică
(R. Spitz) ansamblul de dezordini fizice şi
psihice care se instalează progresiv la
copilul mic separat de mama sa după ce
a avut cu ea o relaţie satisfăcătoare de cel
puţin şase luni după naştere. La început
mofturos şi plângăcios, copilul sfârşeşte
prin a refuza orice contact uman. Doarme
prost, nu mai progresează în dezvoltarea
psihomotorie şi pierde din greutate; după
trei luni faţa copilului împietreşte într-o
expresie de tristeţe, privirea îi este goală,
nu mai plânge şi cade într-o stare letargică.
Dacă separaţia afectivă nu trece de
3-4 luni, aceste tulburări pot să dispară.
Dincolo de acest termen, pronosticul
rămâne sumbru. -> CARENŢA AFECTIVA;
HOSPITALISM.
DEPRINDERE, dispoziţie relativ
stabilă generată de un exerciţiu
prelungit.
Există deprinderi motorii, cognitive,
sociale etc, formate prin repetarea regulată
a unui eveniment. Repetarea nu este însă
singura condiţie a deprinderii. Pentru ca
aceasta să se formeze este necesar ca
organismul să fie pregătit, să fie matur
spre a o recepta: un copil nu poate învăţa
să meargă sau să scrie dacă nu a atins
un anumit nivel de maturizare". Funcţia
deprinderii este economică: ea liberează
spiritul de actele care pot fi automatizate
(mersul, conducerea unui vehicul...).
Deprinderea prezintă totuşi pericolul de a
sărăci fiinţa umană, de a o fixa în reţeaua
automatismelor, de a-i scleroza spiritul şi
afectivitatea.
DESEN, ansamblu de linii şi contururi
ale unei figuri.
în psihologie, termenul desen depăşeşte
simpla imagine în creion sau în peniţă,
însemnând şi desenul în culori, inclusiv
acuarela. Psihologii utilizează desenul mai
ales în studierea copiilor, folosindu-1 ca
test de dezvoltare mentală, ca mijloc de
descifrare a caracterului şi afectivităţii.
Desenul evoluează o dată cu dezvoltarea
psihologică. La 2-3 ani copilul nu poate
decât mâzgăli; mai târziu el încearcă să
respecte un model, iar la 5-6 ani ştie să
„deseneze". Până la vârsta de 6 ani, toţi
copiii, oricare ar fi originea lor etnică sau
socioculturală, desenează în acelaşi fel.
Cerându-le să deseneze un „om", psiholoaga
americană F. Goodenough* a stabilit
un bun test de inteligenţă, simplu şi încântător,
care permite să se controleze cu
uşurinţă nivelul intelectual al copiilor.
DETERIORARE MENTALA
Există şi alte desene-test, destinate aceloraşi
scopuri, constând în reproducerea de
„forme geometrice" (Rey, Benton).
Pentru studierea caracterului copiilor se
utilizează desenul liber sau cu temă. în
acest caz se ţine seama atât de aspectul
formal al desenelor (amplasarea pe suprafaţa
hârtiei, grosimea liniilor, alegerea
culorilor), cât şi de conţinutul acestora,
care dezvăluie universul copilului, trăirile
sale, fie direct, fie într-o formă simbolică.
Pedopsihanaliştii se servesc de desene
pentru a înţelege dramele infantile şi
pentru a-şi ajuta tinerii pacienţi să le
depăşească.
DETECTOR DE MINCIUNI, aparataj
complex bazat pe asocierea de
cuvinte şi pe efectele fiziologice ale
emoţiilor.
în mod obişnuit, răspunsul emoţional la
o situaţie dată se însoţeşte de modificarea
ritmului cardiac şi respirator, de diminuarea
rezistenţei electrice a pielii şi de
variaţii determinate ale undelor electrice
ale creierului. Utilizându-se simultan un
psihogalvanometru pentru răspunsurile
electrodermale*, un pneumograf pentru
măsurarea ritmului respirator şi un sfigmograf
pentru măsurarea pulsului şi a presiunii
arteriale, se obţin diferite înregistrări
grafice după care este posibil să se stabilească
dacă subiectul examinat prezintă
reacţii emoţionale când răspunde la anumite
întrebări sau pronunţă anumite
cuvinte. în pofida calităţilor sale, detectorul
de minciuni rămâne un instrument
foarte imperfect.
DETERIORARE MENTALĂ, vlăguire
intelectuală, care se poate
96