DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

ABERAŢIE CROMOZOMICA
ABERAŢIE CROMOZOMICA, ano
malie privind numărul de cromozomi
sau structura unuia sau a mai
multor cromozomi.
cromozomi, dintre care 44 autozomi şi
doi gonozomi sau cromozomi sexuali. în
1959, R. Turpin a demonstrat, împreună
cu J. Lejeune şi M. Gauthier, că mongolismul*
se datorează prezenţei unui cromozom
21 supranumerar. Pe lângă aberaţiile
cromozomice privind numărul,există
aberaţii cromozomice de structură. Fiecăreia
din ele îi corespund tulburări deosebite.
Aberaţiile cromozomice sunt accidentale.
Ele se produc pe parcursul unei diviziuni
celulare şi pot afecta atât autozomii cât şi
gonozomii. Frecvenţa lor este de aproximativ
6%r. dintre naşteri (R. Turpin, 1965).
Pot surveni în orice familie, dar s-a observat
că poate avea aici un rol vârsta
părinţilor (mamă foarte tânără sau de peste
40 de ani, tată de peste 50 de ani în momentul
fecundării). Diagnosticul prenatal
al aberaţiilor cromozomice se efectuează
între a 12-a şi a 14-a săptămână a gravidităţii,
prin amniocenteză (prelevarea, pe
cale transabdominală, de lichid amniotic,
în care se scaldă embrionul) şi prepararea
unei culturi de celule în laborator.
ABRAHAM (Karl), medic şi psihanalist
german (Bremen, 1877 -
Berlin 1925).
Asistent a lui E. Bleuler", la Ziirich
(1904-1907), îl întâlneşte aici pe
C. G. Jung, care îl iniţiază în opera lui
S. Freud. în 1907 devine discipolul acestuia.
Instalat la Berlin ca specialist în boli
de nervi, practică psihanaliza şi, în 1910,
fondează Societatea psihanalitică din
Berlin, pe care o va prezida până la
moartea sa. Opera lui K. Abraham are
o cuprinzătoare arie tematică, de la studierea
căsătoriei între rude la vise şi mituri
(1909),de la formarea caracterului şi dezvoltarea
libidoului (1916) până la psihoze.
Ideile sale referitoare la precocitatea
relaţiilor cu obiectul şi stadiile pregenitale
stau la originea concepţiilor Melaniei
Klein şi ale altor psihanalişti, între care
M. Bouvet.
ABREACŢIE, reacţie afectivă amânată
a organismului, prin care acesta
se eliberează brusc de o impresie
neplăcută.
în terminologia psihanalitică acest termen
desemnează reapariţia în conştiinţă
şi exteriorizarea emoţională, verbală sau
gesticulară, a unor sentimente până atunci
blocate sau refulate. Abreacţia reprezintă
o descărcare de afecte* acumulate în inconmatic
survenit la un moment dat în viaţa
subiectului şi la care el nu a reacţionat
atunci în mod spontan şi adecvat. Abreacţia
este omologul expulzării de către organism
a unui corp străin neasimilabil, generator
de tensiune şi permanentă indispoziţie.
Se poate întâmpla ca un eveniment să nu
fie înţeles în momentul trăirii lui (observarea
raporturilor sexuale ale părinţilor de
către copilul mic, de exemplu), dar semnificaţi
apare mai târziu, pe măsură
ce copilul creşte. Amintirea uitată, care
stăruie sub formă de „urme mnezice",
suferă atunci o remaniere şi devine traumatică
post factum. Abreacţia poate surveni
în mod spontan şi natural, în desene
şi în jocuri. Ea se manifestă, de asemenea,
în curele de psihoterapie, în stările de
ebrietate sau ca urmare a administrării
de agenţi chimici (barbiturice). Abreacţia
constituie un fenomen de lichidare a tensiunii',
datorită căruia organismul îşi poate
păstra echilibrul.
ABSENTEISM, lipsă de la şcoală
sau de la locul de muncă.
Absenteismul este una din cauzele eşecului
şcolar. iMotivele invocate privesc
îndeosebi sănătatea şcolarului sau aceea
a mamei, dar în unele regiuni rurale se
observă şi faptul că proporţia absenteismului
creşte în perioada muncilor
agricole.
în psihologia industrială se calculează
procentul de absenteism în întreprinderi,
pe categorii de muncitori, raportându-se
timpul de absenţă pe o perioadă determinată
(fără a se lua în calcul zilele de
sărbătoare şi concediile de lungă durată)
la numărul de zile de lucru. Se constată, în
general, că procentajul de absenteism este
mai puţin ridicat la bărbaţi decât la femei
şi că descreşte de jos în sus pe scara ierarhiei.
Indicele este maximal pentru lucrători
(1, 37) şi minimal pentru cadrele de conducere
(0,29) U.N.S.E.E., 1986|. Acest
fenomen ţine probabil de faptul că personalul
de conducere are conştiinţa propriei
sale responsabilităţi şi consideră ca pe un
semn de putere rezistenţa faţă de boală.
Muncitorii necalificaţi, dimpotrivă, fiind
folosiţi la munci ingrate, fără sens pentru
dânşii, nu se simt nici angajaţi şi nici
cointeresaţi de întreprinderea căreia îi dau,
din necesitate, o parte din timpul şi din
energia lor. Reducerea absenteismului ar
fi posibilă dacă i s-ar reda muncitorului
demnitatea sa, dacă ar fi asociat la întreprindere
şi ar înţelege în felul acesta
valoarea socială a muncii sale.
ABSENTĂ - STARE DE ABSENŢĂ.
ABULIE, deficienţă a voinţei, lipsă
de voinţă.
Subiectul abulic este incapabil să ia o
decizie sau să realizeze un proiect. Ineficacitatea
sa, de care este conştient, îi sporeşte
starea de indispoziţie. în formele cele
mai grave bolnavul poate rămâne total
inactiv. Abulia se întâlneşte îndeosebi în
sindroamele care afectează dispoziţia, cum
sunt stările depresive şi melancolia', dar şi
în nevroze (psihastenie') şi toxicomanii".
I se recunosc drept cauze o predispoziţie
constitutivă, dar şi erorile pedagogice din
copilărie (autoritarismul părinţilor, solicitudinea
excesivă a acestora).
ACCIDENT, eveniment întâmplător,
de obicei vătămător pe plan
corporal, mental sau material.
în accidentele domestice se înregistrează
anual 23 milioane de răniţi şi aproximativ
5 000 de morţi [în Franţa, la o
populaţie de circa 59 milioane — nota
trad.). Majoritatea celor accidentaţi sunt
copii şi persoane în vârstă.
Procentajul accidentelor de circulaţie
este atât de îngrijorător încât ia forma unui
adevărat flagel social în toate ţările civilizate,
contra căruia specialiştii, regrupaţi
în echipe pluridisciplinare, duc o luptă
susţinută. Riscul maxim pare a-i privi pe
subiecţii în vârstă de la 15 la 25 de ani.
(în Franţa, în 1987, tinerii în vârstă de
18-25 ani reprezentau ei singuri un sfert
din numărul victimelor.) Femeile au mai
puţine accidente decât bărbaţii. Numai în
anul 1990 s-au înregistrat, pe drumurile
Franţei, 162 573 de accidente de corporale,
226 160 răniţi şi 10 289 morţi. Costul
social al accidentelor rutiere este considerabil
(în 1987, pierderea financiară
pentru economia Franţei a fost evaluată
10 11