DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

ATAŞAMENT
(hepatită virală...), a unei disfuncţii endocrine
(hipotiroidie, insuficienţă suprarenală...),
a surmenajului sau se poate
datora unor cauze pur psihologice (refulare"
sau frustrări' repetate).
ATAŞAMENT, ansamblu de legături
care s-au stabilit între un
nou-născut şi mama sa, începând
cu senzaţiile şi percepţiile sugarului
vizavi de aceasta şi, reciproc,
ale mamei faţă de copilul ei.
Din ziua a treia după naştere sugarul
este capabil să recunoască mirosul sânului
şi gâtului mamei şi să-1 diferenţieze de
acela al unei alte femei care are un
nou-născut de aceeaşi vârstă. La fel,el este
capabil să distingă vocea sa, gustul pielii
sale, calitatea palpărilor ei.
Noţiunea de ataşament a fost introdusă
în psihologie în 1959 de către J. Bowlby
(1907-1990), ca urmare a investigaţiilor
etologiştilor. H.F. Harlow prezenta puilor
de maimuţă două mame de substituţie: una
confecţionată din sârmă şi prevăzută cu un
biberon cu lapte, alta fără biberon, însă
acoperită de blană. Maimuţicile se aruncau
spre aceasta din urmă, preferând contactul
şi căldura blănii animale. Această observaţie
contrazice teza psihologică potrivit
căreia legătura cu mama derivă din satisfacerea
trebuinţei de hrană.
Pentru Bowlby nu încape îndoială că
ataşamentul este un proces înnăscut ale
cărui mecanisme — strigătele, agăţarea,
strângerea la piept, suptul — sunt comune
copilului şi puiului de maimuţă. Surâsul,
specific omului, este unul dintre mecanismele
ataşamentului care apare foarte de
timpuriu la noii-născuţi. Teoria ataşamentului
s-a îmbogăţit an de an; actualmente
ea depăşeşte diada mamă-copil,
înglobând relaţiile cu ceilalţi membri ai
ATELIER PROTEJAT, loc în care
lucrează muncitori handicapaţi
care nu se pot adapta marii colectivităţi
sau care sunt incapabili să
satisfacă exigenţele obişnuite ale
patronilor.
Cel mai adesea este vorba de bolnavi
mintali sau cu beteşuguri fizice, a căror
eficienţă este limitată şi din cauza unor
sechele ale afecţiunii de care suferă şi care
doresc să se readapteze progresiv la o viaţă
socială normală. în Franţa, în aceste ateliere
se lucrează 30-39 ore pe săptămână,
muncitorii primind o remuneraţie proporţională
cu randamentul lor, care nu poate
fi însă inferioară salariului fixat prin decret
ministerial. Munca protejată, prevăzută
de Codul familiei şi de ajutorul social
(art. 167 şi 168), a fost definită de legea
din 23 iunie 1975 cu privire la handicapaţi
şi de decretul din 31 decembrie 1977.
Admiterea într-un atelier protejat este
subordonată autorizaţiei comisiei tehnice
de orientare şi de reclasare profesională
(Co.T.O.Re.P.r.
ATENŢIE, concentrare a spiritului
asupra a ceva.
A fi atent înseamnă, într-un fel, a te
închide faţă de lumea exterioară spre a te
focaliza asupra a ceea ce te interesează.
Experimentându-se cu pisici, s-a putut
arăta ceea ce se întâmplă la nivel neurofiziologic.
Mai întâi animalul este făcut să
audă sunete scurte („pocnete") şi se înregistrează
influxurile nervoase ale urechii.
Apoi se lasă să apară în raza privirii animalului
un şoarece: percepţia „pocnetelor"
scade. Interesul pisicii pentru şoareci o face
să-şi concentreze atenţia asupra micului
rozător, limitându-i câmpul conştiinţei. De
îndată ce şoarecele este retras, potenţialele
înregistrate redevin egale între ele. Există
deci o inhibare relativă şi temporară a
excitaţiei nervoase, structurile superioare
(cortexul cerebral) acţionând direct asupra
celor inferioare.
Când atenţia pisicii este concentrată asupra
şoarecelui, potenţialul ei auditiv este limitat.
Acest potenţial redevine normal de îndată ce
retragem şoarecele
Schematic, varietăţile atenţiei se clasează
în două mari categorii: atenţia
voluntară, care depinde de individ şi de
motivaţiile sale, şi atenţia involuntară, care
este atrasă de mediul exterior, ca urmare
a organizării particulare a câmpului perceptiv
în care apare un obiect, detaşat
din ansamblu. Toate eforturile publicităţii"
tind să atragă atenţia publicului asupra
unui produs, amenajându-i câmpul perceptiv,
pentru ca apoi să-l menţină treaz,
interesându-1 în modul cel mai profund.
Date fiind aceste consecinţe practice, problema
atenţiei a făcut obiectul unor importante
lucrări în laboratoarele de psihologie
experimentală din armată şi din industrie.
scade rapid. Dincolo de o durată de douăzeci
de minute, apare oboseala, se produc
erori şi omul de serviciu trebuie înlocuit.
Capacitatea de atenţie a unui subiect poate
fi apreciată cu ajutorul testelor. Cel mai
simplu dintre ele cere să fie barate anumite
litere dintr-un text (toate literele a, de
exemplu); se notează apoi erorile şi viteza
de execuţie.
ATITUDINE, manieră de a fi într-o
situaţie.
Conceptul de atitudine acoperă diverse
semnificaţii. El desemnează orientarea
gândirii, dispoziţiile profunde ale fiinţei
noastre, starea de spirit proprie nouă în
faţa anumitor valori (efortul creator,
bani...) etc. Există atitudini personale, care
nu pun în cauză decât individul (preferinţele
estetice, de exemplu), şi atitudini
sociale (opţiunile politice), care au o
incidenţă asupra grupurilor. Dar ceea ce le
caracterizează şi pe unele şi pe altele este
faptul că întotdeauna este vorba de un
ansamblu de reacţii personale faţă de un
obiect determinat: animal, persoană, idee
sau lucru. Subiectul însuşi le percepe ca
făcând parte integrantă din personalitatea
sa, ceea ce face ca atitudinile să fie foarte
înrudite cu trăsăturile de caracter. Cu cât
Eul" este mai puternic cu atât atitudinile
sunt mai independente, mai deschise şi