DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

TEST
întreţinută de variaţiile de temperatură,
observată la unele animale.
Constând mai ales din reacţii negative
(evitarea temperaturilor care sunt departe
de un preferendum" specific), acest comportament
trebuie clasat printre patii*.
TEST, probă standardizată care
informează asupra unor caracteristici
afective, intelectuale (nivel
mental', aptitudini', cunoştinţe*)
sau senzoriale ale unui subiect,
ceea ce permite situarea acestuia
în raport cu ceilalţi membri ai grupului
social din care face parte
(etalonare*).
Există un mare număr de teste: verbale
sau de performanţă (un puzzle de reconstituit,
un mozaic de reprodus...), de eficienţă
intelectuală sau de personalitate, cu
aplicare individuală sau colectivă etc.
Scopul unor atari probe este de a se obţine,
într-un timp scurt, informaţii, cuantificabile
şi independente de subiectivitatea experimentatorului,
asupra subiecţilor examinaţi.
Un test bun este omogen (nu măsoară
decât o singură dispoziţie), fidel (dă aceleaşi
rezultate la un interval de câteva luni),
sensibil (permite un clasament nuanţat
al indivizilor) şi mai ales valid (măsoară
realmente ceea ce i se cere să măsoare).
în pofida tuturor calităţilor sale, un test
nu este decât un instrument. El furnizează
anumite informaţii, dar nu un diagnostic.
Diagnosticul este o judecată bazată pe un
raţionament complex care integrează rezultatele
psihometrice unor observaţii necuantificabile,
unor date ale intuiţiei şi unor
elemente extrase din istoria subiectului.
Testele nu au niciodată un caracter absolut;
ele sunt puncte de reper care îi permit
318
experimentatorului să-şi verifice ipotezele.
-«• PSIHOMETRIE; PSIHOTEHNICĂ.
TEST COLECTIV, test aplicat simultan
mai multor persoane.
Aplicate mai ales în psihologia militară
şi industrială, pentru selecţia personalului,
aceste probe au marele avantaj de a fi
rapide în administrare şi corectare. Difuzate
sub formă de caiete, de chestionare,
de proiecţii fixe, de discuri etc, ele permit
cunoaşterea aptitudinilor intelectuale şi a
caracterelor subiecţilor examinaţi. Acest
sistem nu face posibilă cunoaşterea fină
a persoanelor, pe care numai testele individuale
ne-o pot da.
TEST DE COMPLETARE, probă
psihologică prin care se cere completarea
unui întreg.
Poate fi vorba de teste intelectuale, în
care subiectul are de găsit finalul unei serii
de date, cum ar fi 1, 2, 4, 16...; 1, 3,
4,7, 11..., sau de teste afective. Acestea
din urmă iau forma de fraze incomplete
(„ambiţia lui Paul este de a...") sau de mici
istorioare care trebuie terminate după voia
celui testat, ceea ce permite explorarea
afectivităţii copilului, fără a-1 pune făţiş în
cauză. Interpretarea, care se situează esenţialmete
pe plan simbolic, cere cunoştinţe
psihologice aprofundate.
TEST DE FRUSTRARE, tehnică
proiectivă destinată evaluării personalităţii
unui subiect, pornind de
la modul său de a reacţiona în caz
de frustrare.
Picture Frustration Study a fost conceput
şi pus la punct de S. Rosenzweig, în
1944, în Statele Unite. El constă dintr-un
caiet cu 24 de desene care reprezintă
personaje plasate într-o situaţie frustrantă
(exemplu: un automobil îl împroşcă cu
noroi pe un pieton), la care subiectul examinat
trebuie să dea propriile sale răspunsuri.
Acestea sunt apoi codificate şi interpretate,
cu referire la teoria generală a
frustrării elaborată de autor.
TESTE DE MEMORIE, probe des
tinate să aprecieze calitatea memoriei
şi eventualele ei deficite.
Cele mai folosite sunt scara compozită
de memorie a lui D. Wechsler, de uzanţă
clinică, şi seriile de cifre sau de cuvinte
enunţate sau prezentate la tahistoscop*, o
singură dată, cu cadenţa de unu pe secundă.
Se utilizează şi forme geometrice mai mult
sau mai puţin complexe, sau probe similare
jocului „kim" (obiecte dispuse pe o tavă
trebuie descrise din memorie, după o scurtă
expunere).
TEST DE PERFORMANŢĂ, probă
neverbală destinată aprecierii funcţiilor
intelectuale.
La originea testelor de performanţă stau
formele de încastrat ale lui E. Seguin
(decupaje simple: pătrat, trunghi, cerc,
romb, cruce etc. care trebuie puse la locul
lor, pe o planşetă). Dintre testele de performanţă
cele mai cunoscute, să cităm
cuburile lui Kohs, labirinturile lui Porteus,
scalele lui Grace Arthur şi ale lui Alexander,
testele nonverbale ale scalelor lui Wechsler
(imagini de completat, de ordonat, cod
cifric, ansamblare de obiecte etc). Principalul
lor avantaj este că nu fac să intervină
limbajul şi că, în consecinţă, sunt
aplicabile la surdomuţi, la străini şi la persoane
inculte. Ele ne informează în special
cu privire la nivelul de inteligenţă practică,
TEST MIOWNETIC
atenţie, spirit de observaţie şi capacitatea
de organizare vizuai-motorie ale subiecţilor
examinaţi.
TESTE DE PERSONALITATE, tehnici
psihologice de explorare a unor
aspecte noncognitive ale personalităţii.
Deosebindu-se de examenele de cunoştinţele
inteligenţă şi de aptitudini, aceste
teste vizează mai ales să exploreze aspectele
afectiv şi conativ (adică impulsionale
şi voliţionale) ale personalităţii. Distingem,
pe de o parte, metodele analitice ale personalităţii,
care dezvăluie trăsături de caracter,
iar, pe de altă parte, „tehnicile proiective",
sincretice, care încearcă să sesizeze personalitatea
în întregul ei. Testele analitice şi
proiective cele mai folosite sunt chestionarele
(de atitudini, de interese...), testul
de frustrare* al lui Rosenzweig, psihodiagnosticul*
lui Rorschach şi Thematic
Apperception Test" al lui Murray. Ele
permit să se obţină, într-un timp relativ
scurt, informaţii care altfel ar fi greu de
procurat. Cu toate acestea, majoritatea tehnicilor
proiective prezintă anumite puncte
slabe (absenţa codificării riguroase a sistemelor
de despuiere şi de interpretare,
varietatea etalonărilor etc), ceea ce diminuează
validitatea lor.
TEST MIOKINETIC, tehnică proiectivă
datorată lui E. Mira y Lopez
(1939), înrudită cu grafologia şi care
constă în reproducerea manuală a
unor linii simple în diferite planuri
ale spaţiului.
Sunt apoi studiate deviaţiile în raport cu
modelele date, ceea ce permite obţinerea
de indicaţii privind personalitatea subiecţilor
examinaţi.
319