DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

în psihoze'şi nevroze', a imaginat tot felul contra angoasei, constând din
de tratamente (hidroterapie, sismoterapie , negarea evidenţei.
chimioterapie,psihoterapie"...), dar rămâne Subiectul transfigurează faptele reale,
incapabilă să spună de ce cutare persoană neplăcute sau anxiogene. refuzând să le
este nebună. Ba, lucru încă şi mai grav, nu recunoască şi substituidii-le fapte imaeste
sigură că se poate face distincţie între ginare, opuse. Copilul, deşi îşi păstrează
|
La începutul anilor 1970, în Statele Unite,
a nega existenţa a tot ceea ce îi displace în
L. Rosenhan a organizat următoarea expe- această realitate. Un băieţel, de exemplu,
rientă: trei femei şi cinci bărbaţi (patru
c a r e (> lle mlllt la situaţia sa de copil unic,
psiholoai. un psihiatru, un pediatru, un
' se an unţă naşterea unei suripictor,
atunci c a n d
o menajeră) trebuiau să încerce să
()arc . răspunde: ,.Nu-i adevărat!" Asa şi
se facă internaţi într-unui din 12 spitale
a d u l t u l n o r m a l llneorl {u £ e dc ° realitate
psihiatrice indicate, pur şi simplu pe ba/a insuportabilă, negând-o. Schizofrenicul îşi
declaraţiei că auzeau voci confuze Odată reconstruieşte un univers privat în care el
internaţi, pseudopacienţii trebuiau să se « aseste P lllcrea - omnipotenţa, liniştea pe
c a r e l u m c a reală { lc
comporte normal, să fie disciplinaţi s,
'
amabili si să susţină că vocile dispăruseră.
Toţi în afară de'umil au fost internaţi cu NEGATIVISM, rezistenţă la orice
diagnosticul de schizofrenie. Spitalizarea
s o l i c i t a r e -
lor a durat 19 zile, în medie. înşelătoria nu fSubl< f ul 'f gatlV1St P° ate U P aS1V ' inert '
a fost nicidecum descoperită si ei au fost
Sa d c S C h l d ă CK " hu - Sa v " rbea " că '
refuzand
trimişi la casele lor ca „schizofrenici m Să Se . a i m e n t e z e - °» P Mte h »ct.v, reac-
. . . . tionand prin fuga sau printr-o atitudine
c
stare de renusic . Pericolul unei asemenea • ^^ ^ ^ .. ^ de la Q
...cemtud.m este extrem, întrucât one.ne
b o l n a y ă c e r e QS un r cu
se singulanzează într-un fel sau altul riscă ,
se a J u c e haru, ^
ga f| a n m c ă
să fie calificat drept „nebun". -+ NEVROZA;
U n e g a t i v i s m u c a p ă t ă s e m n i f i c a t i a
PSIHOPATIE; PSIHOZĂ.
u n u i p r o t e s t p ] j n de r e v o l t-
c o m r a u n o r
frustrări afective (simţite ca atare, dar nu
NECROFILIE, perversiune sexuală
î l l t o t d e a u n a o b i e c t i v reale).
La adolescent
a cărei caracteristică este atracţia
si ]a a d u l t a c e a s t ă a t i t u d i n e c o r c s p u n d c
morbidă manifestată de un subiect
reflIzului de a.j contacta pe semeni şi de a
faţă de cadavre.
se
î ncadra m
realitatea exterioară; o întâl-
Acesta le contemplă, le palpează şi
n i m
f rec
vent în demenţa precoce, unde
merge până la practicarea coitului cu ele. negativismul este un „simptom cardinal".
Se pare că la originea acestei perversiuni,
mai cunoscută sub numele de vampirism. NEILL (Alexander Sutherland), pedastă
vederea corpului unei rude defuncte, pe
gog britanic (Forfar, Scoţia, 1883
care copilul mic a iubit-o foarte mult. - Aldeburg, Suffolk, 1973).
După ce a condus o şcoală internaţio-
NEGARE sau TĂGĂDUIRE A nală în Germania, apoi la Viena, fondează
REALITĂŢII» mecanism de apărare propriul său stabiliment, Summerhill (mai
întâi la Lyme Regis, iar începând din anul
1927 în satul Leiston),pe care îl va anima
timp de o jumătate de secol, până la moartea
sa. Neill predică aşa-numitul self-government'.
Pedagogia sa vizează să-l elibereze
pe copil de povara represiunii (care
duce la teamă, supunere, pasivitate, ură şi
dispreţ), permiţându-i să-şi manifeste propria
sa dorinţă, spotaneitatea. bucuria şi
creativitatea. Ideile lui A. S. Neill sunt
expuse în mai multe lucrări, dintre care
cităm: Copiii liberi din Summerhill (1960);
Libertate, nu anarhic (1967).
NEOBEHAVIORISM, formă de
behaviorism care, depăşind schema
simplistă stitnul-râspuns a behavorismului
clasic, ţine seama de noile
fapte ale experienţei şi de elementele
anumitor doctrine filosofice
sau psihologice.
Către 1930, sub influenţa fizicianului
P. W. Bridgman şi a unor logicieni ca
R. Carnap (1891-197») şi L. Wittgenstein
(1889-1951), s-a dezvoltat un behaviorism
operaţional. Neobehaviorismul subliniază
importanţa determinantă a sistemului de
referinţă adoptat de cercetător în rezultatele
obţinute. C. L. Huli este una dintre
principalele figuri ale acestei mişcări. Doctrina
sa, care insistă asupra necesităţii unei
metode ipotetico-deductive în psihologie,
se opune behaviorismului molar, al cărui
principal reprezentant este E. C. Tolman.
Acesta, influenţat de Gestaltpsychologie",
consideră că studiul comportamentului nu
poate ignora factorii proprii organismului.
El transformă deci schema iniţială S-R
în S - O - R (stimul - organism - răspuns).
în aceeaşi optică, B. F. Skinner a dezvoltat
noţiunea de condiţionare operantă". La
începutul anilor 1960, concepte iniţial
proscrise, cum sunt „plan"' sau „reflecţie",
au fost reintroduse, dând astfel naştere
unui behoviorism subiectiv. în totală contradicţie
cu ideile lui J. B. Watson".
NEOLOGISM, cuvânt nou sau
expresie nouă.
Introducerea în limbaj a unor cuvinte
neoformate răspunde în mod firesc trebuinţei
de îmbogăţire a limbii (docimologie
sau iatrogenie, de exemplu) sau
unei intenţii deliberate („frangleză"). în
psihopatologie ea este simptomul unei
alterări a gândirii, a relaţiei interumane.
Neologismele apar frecvent în limbajul
deliranţilor cronici şi al schizofrenicilor.
NERVOS, în sistemul lui G. Heymans
şi E. Wiersma, tip de caracter
marcat de o emotivitate superioară
mediei (E), o agitaţie contrară acţiunii
eficiente (nA) şi un ecou primar
al excitaţiilor (P).
Trăind momentul prezent, nervosul este
mereu în căutare de noi experienţe. El este
cu plăcere excesiv şi excentric, neliniştit,
generos, chiar risipitor. Trebuinţa de
senzaţii noi îl împinge la o viaţă instabilă,
de vagabond.
NESTOR (lacob-Marius), psiholog
şi psihopedagog român (Focşani,
1901-Bucureşti, 1989).
Figură reprezentativă din pleiada de
psihologi formaţi la Universitatea din
Bucureşti sub influenţa lui C. Rădulescu-
Motru'. A pus bazele unei psihologii şcolare,
preconizând tratarea în învăţământ a
fiecărui şcolar „conform structurii sale
totale". A proiectat pregătirea psihologilor
şcolari într-un centru special — Institutul
de biotipologie şi eugenie şcolară.