DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

DROG
totuşi tuturor asalturilor. Cu toate acestea
apar câteva ameliorări, cum sunt dubla
corectare a lucrărilor scrise şi luarea din ce
în ce mai mult în considerare a dosarului
şcolar al fiecărui elev. Docimologia ar
vrea să obţină o perfecţionare sensibilă a
metodelor de examinare şi o formaţie
tehnică a examinatorilor.
DOPAJ sau DOPING, termen derivat
din verbul englez to dope, care
traduce utilizarea unui excitant.
Dopajul este un fapt frecvent la intelectualii
sau la sportivii care vor să sporească
în mod artificial capacităţile lor mentale
sau fizice. Este o practică periculoasă.
Ciclistul britanic Tom Simpson a murit din
această cauză la urcarea unei pante la
Ventoux (1967). Recurgerea la dopaj
denotă personalităţi slabe, care sunt lipsite
de încrederea în sine sau care vor să se
iluzioneze.
DOPAMINĂ - MEDIATOR CHIMIC.
DORINŢĂ, tendinţă devenită conştientă
de obiectul ei.
Foamea, de exemplu, este o trebuinţă"
pe care eu caut să mi-o satisfac, iar dorinţa
mea de a mânca, generată de această trebuinţă,
este conştientizarea situaţiei respective.
Dacă mănânc fără a-mi fi foame,
dorinţa nu va avea timpul să apară; ca să
apară, este necesar să survină un obstacol.
Dorinţa ia naştere din frustrare. Ea dă
vieţii afective tonalitatea ei, provoacă
sentimente şi pasiuni, stă la baza vieţii
active. Cu toate acestea, deşi este adevărat
că voinţa nu se exercită fără o prealabilă
dorinţă, aceasta nu implică în mod automat
actul voluntar. într-adevăr, pot fi conştient
de faptul că îmi este foame, să doresc să
106
mănânc şi totuşi să nu fac nimic pentru
a-mi satisface trebuinţa.
DRĂGHICESCU (Dimitrie), sociolog
şi psiholog român (Zăvoieni, jud.
Vâlcea, 1875-Bucureşti, 1945).
Licenţiat al Facultăţii de Filosofie şi
Litere din Bucureşti (1901), a făcut studii
de specializare la Sorbona şi a urmat
cursurile Şcolii de înalte studii morale şi
sociale (1901-1903). După un semestru de
studii la Universitatea din Berlin
(1903-1904), a obţinut doctoratul la
Facultatea de Litere din Paris (1904). în
1905 a fost numit conferenţiar de psihologie
socială şi sociologie la Bucureşti,
unde a predat şi psihologia etnică. în
ampla lucrare Din psichologia poporului
român (1907), redactată prin prisma
„teoremei" că psihologia poporului român
înseamnă aproape exclusiv psihologia
ţăranului român, autorul afirmă: „Viclenia,
dibăcia, înşelăciunea şi făţărnicia, care am
văzut că erau note de seamă din psichologia
Dacilor şi Romanilor, s-au păstrat la
Românii din toţi timpii, căci în toţi timpii
Românii au avut nevoie de ele". Alte
scrieri: L'eternel feminin (1905); Le
probleme de Iu conscience. Etude psychosociologique
(1907); La realitede l'Esprit
(1928).
DROG, produs natural sau sintetic
capabil să modifice comportamentul
consumatorului şi să genereze
o dependenţă.
Drogurile pot fi clasate în cinci grupe:
1) stupefiantele sau „drogurile dure", care
cuprind îndeosebi cocaina şi opiaceele
(opium, morfină, heroină, codeină); 2) drogurile
exaltante, cum sunt alcoolul, eterul
şi acetatul de anii prezent în unele cleiuri;
3) halucinogenele', cum sunt cânepa indiană
sau cannabis (70-80% dintre toxicomanii
francezi sunt consumatori de cânepă
indiană); 4) stimulentele psihice sau psihoanalepticele.
în această grupă găsim produse
ca tutunul, cafeaua, ceaiul, dar şi
amfetaminele", acestea din urmă nefiind
livrate decât pe bază de reţetă medicală;
5) hipnoticele, cum sunt barbituricele,
adesea prezente în farmacia familiei.
Număr de interpelări pentru folosirea de
droguri din anul 1965 în anul 1987
în Statele Unite, toxicomania* a devenit
una din preocupările majore ale guvernului
care, în 1987, a alocat 3,5 miliarde de
dolari luptei împotriva acestui flagel.
încă nu este clar ce le împinge pe atâtea
şi atâtea persoane să recurgă la drog, cu
riscul de a muri. Plăcerea exclusiv fizică?
Dorinţa de a se afirma, sfidând societatea,
ale cărei legi sunt încălcate? Şantajarea
alor săi? Imprudentă curiozitate, transformată
într-o capcană fără ieşire? Răspunsurile
nu pot fi nici exclusive şi nici generale.
Statisticile arată însă că înrobiţii
consumului de droguri se recrutează din
rândurile indivizilor celor mai defavorizaţi
şi mai prost integraţi din punct de
vedere social: 0,08% cadre superioare,
0,67% cadre medii, 20,72% salariaţi şi
49,61% persoane fără o profesie definită
(O.C.R.T.I.S., 1988). Pe de altă parte,
putem spune că toxicomanii au în comun
căutarea unei plăceri imediate, obţinută
fără efort. într-adevăr, aceste substanţe
stimulează „centrii plăcerii" descoperiţi în
creier de J. Olds (1954). Aceleaşi structuri,
numite şi sistemul recompensator al creierului,
ne procură bucuria atunci când am
realizat o operă frumoasă, am săvârşit o
faptă eroică sau pur şi simplu ne-am
terminat în mod satisfăcător munca.
Folosirea drogului nu ar fi atât de blamabilă
dacă stimularea repetată a centrilor
plăcerii nu ar duce la obişnuinţă', ceea ce
necesită doze mereu crescute. în mod
corelativ, se produce un fel de „inerţie"
sau de nonreacţie a acestor structuri cerebrale
la activităţile fizice sau intelectuale,
a căror recompensă' normală era plăcerea,
în asemenea condiţii, nu-i rămâne subiectului
deziluzionat decât disperarea sau
întoarcerea la drog. Este aproape imposibil
să se lupte împotriva plăcerii obţinute fără
107