DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

PHILIPS 6/6
PHILIPS 6/6, metodă de discuţie
în grupe mici (şase persoane) care
lucrează în secvenţe de şase
minute.
Şedinţa începe cu o expunere de maximum
30 de minute, care trebuie să înfăţişeze
clar diversele aspecte ale unei
chestiuni. Asistenţa, divizată în subgrupe
de câte şase persoane, discută apoi timp de
şase minute problema care ia fost înfăţişată.
Ideile fiecărei subgrupe (întrebări şi
soluţii propuse) sunt apoi prezentate de
către un purtător de cuvânt Ia masa centrală
şi discutate cu conferenţiarul timp de
şase minute (sau un număr de minute care
să fie multiplul lui şase, dar cel mai mult
optsprezece minute). în timpul acestei
discuţii pot avea loc schimburi de idei cu
persoanele din sală, pentru clarificarea
punctelor obscure.
PIAGET (Jean William Fritz), psiholog
elveţian (Neuchâtel, 1896 -
Collonge-Bellerive, Elveţia, 1980).
Pasioiiat de ştiinţele naturale, acest
biolog a fost şi logician, deosebit de bine
informat în tot ceea ce priveşte filosofi a şi
psihologia. Obscrvându-şi propriii copii,
apoi pe elevii din şcolile primare, în jocurile
lor şi în activităţile provocate, chestionându-i,
supunându-i unor teste, el observă
că dezvoltarea gândirii şi a limbajului nu
are loc în mod continuu, ci trece prin stadii
definite. A fondat o nouă disciplină ştiinţifică,
epistemologia genetică, vizând să
explice cunoaşterea în mod evolutiv. Din
opera sa, cităm: Limbajul şi gândirea la
copil (1923); Reprezentarea lumii la copil
(1926); Naşterea inteligenţei (1936); Introducere
în epistemologia genetică (1950);
înţelepciunea şi iluziile filosofiei(1965);
Biologie şi cunoaştere (1967); Posibilul şi
necesarul (1981).
PICNIC, tip morfologic caracterizat
de predominarea formelor
rotunde.
Picnicul este planturos, de statură mijlocie
şi are tendinţa către ciclotimie'.
PICNOMORFIE, în tipologia lui
E. Kretschmer, ansamblu al caracteristicilor
morfologice ale picnicului.
în biotipologia lui W. H. Sheldon corespunde
endomorfiei*.
PIERON (Henri), psiholog francez
(Paris, 1881-id., 1964).
I-a succedat lui A. Binet (1912) ca director
al laboratorului de psihologie experimentală
de la Sorbona şi a fost numit
profesor la Collcge de France (1923), unde
a fost creată pentru el catedra de fiziologie
a senzaţiilor. Cercetările sale, care tind să
facă din psihologie o ştiinţă obiectivă, se
axează în special pe percepţii şi pe mecanismele
psihofiziologice. Dintre lucrările
sale, cităm:ProWe/M Fiziologică a somnului
(1912); Creierul şi gândirea (1923); Senzaţia,
călăuză a vieţii (1945); Problemele
fundamentale ale psihofizicii (1951); De
la actinie la om (1958-1959) şi, în colaborare
cu alţi autori, un important Tratat
de psihologie aplicată (1949-1959).
PINEL (Philippe), medic francez
(Saint-Andre-d'Alayrac, Tarn, 1745
-Paris, 1826).
Influenţat de ideile umanitare ale epocii
sale, a fost primul care i-a tratat pe
„nebuni" ca pe nişte bolnavi, substituind
brutalităţilor un regim de bunătate comprehensivă.
A publicat numeroase lucrări,
PLASAMENT FAMILIAL SPECIALIZAT
între care şi un Tratat medico-filosofic mai mari servicii în experimentul psihoasupra
alienării mentale sau maniei (1801). farmacologic.
PIROMANIE, tendinţă morbidă de
a incendia.
Piromanul este propulsat de o impulsie
irezistibilă. El simte născându-se şi crescând
în el o tensiune care nu poate dispărea
decât dacă dă foc la ceva. Trecerea
la act îi provoacă o marc uşurare, izbucnirea
flăcării fiind trăită ca o nespusă
plăcere. Piromanul este un obsedat care
cedează dorinţei de a asista la un incendiu
(spectacol emoţionant, inconştient legat de
simbolismul sexual al flăcării), profitând
de un colaps al controlului său voluntar.
PITIATISM, ansamblu de tulburări
fizice produse de sugestie şi vindecabile
cu ajutorul persuasiunii.
Termenul a fost creat de J. Babinski
(1901), spre a caracteriza isteria* zisă „de
conversie"*. La unele persoane pitiatismul
poate surveni accidental, ca urmare a unui
traumatism sau a unei emoţii (paralizie, de
exemplu).
PLACEBO, substanţă inofensivă,
lipsită de orice putere farmacologică,
prescrisă ca medicaţie
autentică.
Placebo nu operează decât prin efectul
său psihologic, dar eficacitatea sa este
reală. în general, se poate afirma că o
treime dintre bolnavi îi simt efectul
benefic. Explicaţia efectului placebo stă în
sugestie, pe de o parte,în condiţionare", pe
de altă parte (P. Kissel şi D. Barrucand,
1964). în terapeutică se utilizează placebo
pentru a se evita folosirea unor doze exagerate
de medicamente, dar el aduce cele
PLAN DALTON, tehnică pedagogică
experimentată pentru prima
dată în 1920, la Dalton (Massachusetts.
Statele Unite).
Autorul său, Miss H. Parkhurst, institutoare
rurală impregnată de ideile lui
J. Dewey', vrea mai înainte de toate să
individualizeze învăţământul. Fiecare şcolar
trebuie să progreseze în ritmul său. Drept
urmare, nu mai există lecţii magistrale,
cărţi şcolare sau clasamente. în locul lor,
copilul dispune de fişiere în care găseşte
indicaţii pentru muncă, informaţii, referinţe,
exerciţii pe care învăţătorul le controlează
în mod individual. Clasele sunt
înlocuite prin laboratoare specializate.
Şcolarul rămâne în fiecare secţie atâta timp
cât doreşte, cu condiţia ca până la sfârşitul
lunii să fi studiat toate materiile prevăzute
de program. Prin această metodă copilul
dobândeşte simţul responsabilităţii şi al
valorii sale; el se obişnuieşte să lucreze
singur şi trăieşte satisfacţii mai multe.
•->• ŞCOALA ACTIVĂ.
PLASAMENT FAMILIAL SPECI-
ALIZAT, mod de intervenţie socială
care tinde să-i uşureze parţial
pe părinţi de povara unui copil
handicapat (pe care totuşi îl ajută
in continuare), prin încredinţarea
acestuia unei asistente materne
acceptate.
îngrijirile de care are nevoie un infirm
constituie o sarcină pe care puţine persoane
sunt în stare să şi-o asume. Majoritatea
părinţilor doresc plasarea copilului lor
handicapat' într-un institut medico-pedagogic,
dar aceste stabilimente sunt rare şi