DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

NEVROZA DE ABANDON
subiectul este în mod dureros conştient.
Tulburările fohice (agorafobia, de
exemplu), suirile anxioase (panica, obsesiile
etc), isteria sunt principalele nevroze.
Foarte răspândite, stările nevrotice prezintă
unele caractere comune: nevroticul nu se
simte în apele sale. îi lipseşte încrederea
în rolul său social; este agresiv faţă de
ceilalţi (ironie...) sau faţă de sine însuşi
(tentativă de suicid); prezintă tulburări de
somn (insomnie sau hipersomnie), de
sexualitate (frigiditate sau impotenţă,
abstinenţă sistematică sau masturbare) şi
pare a obosi exagerat de uşor. Epuizarea
sa reală este consecinţa eforturilor inconştiente
pe care le face de a lupta împotriva
impulsiilor sale sexuale şi agresive. Toate
aceste simptome nevrotice sunt, la urma
interioare pe care este incapabil să o
domine, clementele ei esenţiale scăpând
conştiinţei sale. Noţiunea de conflict este
fundamentală şi o regăsim în toate teoriile
explicative ale nevrozei (cu excepţia
aceleia a lui P. Janet).
1) Reflexologii,pe urmele lui I. P. Pavlov,
au creat nevroze în mod experimental la
animale, plasându-le în situaţii conflictuale.
După ce au condiţionat un subiect să
reacţioneze diferit la vederea unui cerc
(care era asociat cu o recompensă) şi la
vederea unei elipse (descărcare electrică
dureroasă pentru animal), ei diminuau
progresiv diametrul mare al elipsei până la
al face prea puţin distinct de cerc. în acest
moment, animalul, nemaiştiind ce răspuns
să dea, devenea anxios, se agita şi prezenta
un întreg ansamblu de tulburări psihosomatice".
interior, care opune forţele impulsionale
ale „Sinelui" instanţelor morale (Supraeu'),
provoacă angoasa, contra căreia subiectul
încearcă să lupte mobilizând anumite
mecanisme de apărare" inadecvate.
3) Tezele culturaliste (K. Horney") completează
vederile lui Freud, relevând rolul
declanşator al presiunilor sociale (familiale,
conjugale, economice). Se relevă
uneori, la unii nevrotici, prezenţa de tare
ereditare sau de reale dificultăţi socioeconomice,
dar caracteristica permanentă
găsită la toţi aceşti subiecţi nevrotici este
de ordin psihologic; toţi sunt lipsiţi de
maturitate afectivă; ei se comportă la
vârsta adultă în mod infantil, reacţionând
inconştient la sittiaţii actuale (profesionale,
sexuale, sociale), în funcţie de criterii puerile
şi de ataşamente sau ură aşa cum le-au
trăit în copilărie.
Nevro/a, care poate fi declasată printr-un
şoc emoţional (bombardament, moartea
cuiva drag. eşec şcolar), de dificultăţi materiale
sau de surmenaj, rareori este socotită
de anturaj drept o veritabilă maladie.
Părinţii (şi chiar unii medici) nu înţeleg
această afecţiune mentală, care nu are
cauză organică cunoscută; chiar şi bolnavul
ignoră cauzele indispoziţiei şi
angoasei sale. Terapeutica, esenţiaimente
psihologică, poate lua forma unui sprijin
moral, dar cele mai bune rezultate le dă
psihanaliza. Nevroza diferă prin natura ei
de psihoză, nevroticul păstrând conştiinţa
stării sale morbide, pe când psihoticul îşi
clădeşte o realitate imaginară a delirului,
pe care o ia drept adevărata realitate.
NEVROZĂ DE ABANDON. Sinonimul
abandonismului. --• ABANDON;
ABANDONIC.
NEVROZĂ DE CONSTRÂNGERE,
sinonim al nevrozei obsesionale.
în noua traducere franceză a scrierilor
lui S. Freud (Ouvrcs completcs,
1988), această expresie o înlocuieşte pe
cea veche, „nevroză obsesională", fiind
mai aproape de sensul expresiei germane
\Zwangsncurose, în limba germană —
nota trad.]. • OBSESIE.
NEVROZISM, termen folosit de
H. J. Eysenck pentru a desemna
anxietatea şi instabilitatea emoţională
a unei persoane.
în sine caracter patologic. Ea este terenul
pe care se poate clădi o nevroză, dar aceasta
nu este ineluctabilă. Eysenck a pus în evidenţă
două trăsături principale ale personalităţii:
„extraversiunc"- introversiune*"
şi nevrozism sau „stabilitate - instabilitate
emoţională". Aceste două trăsături fiind
independente una de alta, acelaşi individ
poate fi, de exemplu, extravertit şi instabil
sau introvertit şi stabil. După acest autor,
factorii genetici joacă un rol foarte mare
în gradul de extraversiune - introversiune
şi în acela de nevrozism.
NIMFOMANIE, exagerare a apetitului
sexual la femei.
în limbajul popular se confundă adesea
această stare cu isteria". Nimfomania pare
uneori legată de o defectuoasă funcţionare
a sistemului hormonal, dar o întâlnim mai
ales în crizele de excitaţie psihică (în manie
îndeosebi). Ea poate fi cauza angoasei şi a
obsesiilor în cazul în care femeia luptă
contra dorinţelor ei.
NORMAL
NIVEL MENTAL sau NIVEL INTE-
LECTUAL, grad de eficienţă intelectuală
măsurat prin metoda testelor.
Nivelul mental urmează o dezvoltare
aproape paralelă cu creşterea fizică şi, ca
şi aceasta, depinde atât de factorii constituţionali
cât şi de factorii socioeconomici
şi culturali. Un copil crescut la ţară, obişnuit
să raţioneze pornind de la situaţii
practice, nu are aceeaşi formă de inteligenţă
ca un licean de aceeaşi vârstă care
trăieşte într-un marc oraş, care a fost învăţat
să se servească de un limbaj bogat şi să
raţioneze în plan abstract. Amândoi pot fi
nivelul lor mental este indispensabil săsupunem
unor probe diferite. Din aceleaş
motive, nu este nimerit să luăm în consi
derarc rezultatele şcolare pentru a apreci;
inteligenţa unui şcolar: „nivel şcolar" ni
este sinonim pentru „nivel mental".
NORADRENALINĂ
CHIMIC.
MEDIATOR
NORMAL, conform unei reguli.
Normalitatea este o noţiune relativă,
variabilă de la un mediu sociocultural la
altul şi în timp: este ceea ce se observă cel
mai adesea într-o societate dată. la data
cutare. într-un ansamblu statistic a cărui
dispersie este normală (curbă sub formă de
clopot), notele care se apropie de media
aritmetică" sunt caracteristice pentru normalitate;
dimpotrivă, acelea care se situează
la extremităţile curbei sunt anormale,
în medicină, există tendinţa de a se asimila
omul normal individului perfect sănătos,
individ care, la drept vorbind, nu există.
210