DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

ANOREXIE MENTALA
îl urmăreşte. La fel, elementele naturii
dezlănţuite sunt, mai mult sau mai puţin
conştient, asimilate de spiritele simple cu
mânia uivină, pe care ele încearcă să o
calmeze prin sacrificii menite să câştige
bunăvoinţa Demiurgului. Acest sistem de
gândire, care îşi are obârşia în preistoria
umanităţii, se perpetuează la copii şi se
regăseşte în prezent nu numai la cei 150
de milioane de animişti (în special locuitori
ai Africii, Asiei şi Oceaniei), ci şi la
aproape toţi indivizii prea puţin cultivaţi).
ANOREXIE MENTALĂ, refuzul
alimentării.
Anorexia mentală se observă îndeosebi
la adolescenţi şi la fete şi femeile tinere
(15-25 de ani), în general virgine, dar
uneori şi la copiii mici şi chiar la sugari.
După W. H. Kaye (1982), anorexicul nu
mănâncă din cauză că senzaţia de foame
dispare sub influenţa unor morfine endogene
(endorfine'), a căror prezenţă în talamus,
în cantitate sporită, a fost obiectivată.
Motivul postirii.însă, nu este cunoscut. Cu
toate acestea, analiza psihologică face să
apară,în aproape toate cazurile, un conflict
actual cu anturajul, în special cu mama.
Teama de abandon, culpabilitatea legată de
trezirea sexualităţii provoacă uneori acest
comportament, care semnifică nostalgia
trecutului, dorinţa de a reveni la situaţia
infantilă. Tratamentul cel mai eficace este
o separare temporară (rareori mai mare de
două luni) de mediul familial şi o acţiune
psihoterapeutică aplicată bolnavului şi
părinţilor săi.
ANORMAL, ceea ce este în afara
normelor, care nu este frecvent.
Anormalitatea implică referinţa la un
grup determinat şi la o medie stabilită în
prealabil. Este o noţiune extrem de relativă,
care şi-ar putea găsi ilustrarea în călătoriile
lui Gulliver care, în mod succesiv,
este „anormal" în mijlocul liliputanilor,
apoi în mijlocul uriaşilor din Brobdingnag.
Conceptul de anormalitate este cu atât
mai greu de înţeles cu cât există tendinţa
de a identifica norma cu ceea ce este
frecvent şi de a-i socoti suspecţi pe toţi
„devianţii", îndeosebi pe cei care profesează
opinii contrare ideilor moştenite
(Socrate, Soljeniţîn...). Anormalul nu este
întotdeauna totuna cu patologicul. Omul
considerat „anormal" poate fi tocmai acela
care va face să progreseze umanitatea.
ANOXIE, rarefiere sau suprimare
a oxigenului distribuit de sânge
ţesuturilor.
Anoxia determină alterări celulare, în
special la nivelul formaţiilor nervoase
superioare care sunt extrem de vulnerabile.
Când anoxia survine la naştere, ca urmare
a unui act obstetric dificil, copilul este
„vânăt"; trebuie să-l baţi delicat pe fese şi
pe spinare pentru ca el să scoată primul
ţipăt (care corespunde intrării brutale a
aerului în plămâni), sau să-l reanimezi prin
metoda respiraţiei „gură la gură". în aceste
situaţii timpul presează, întrucât după
5-10 minute se pot instala leziuni
cerebrale ireversibile, generatoare de
tulburări neurologice şi de arieraţie*
mentală.
ANTICIPARE, acţiune de a devansa.
Printr-un demers al gândirii, o acţiune
determinată poate fi executată înainte de
apariţia semnalului aşteptat. Experienţa
cotidiană arată că gândirea organizează cu
regularitate scheme anticipatoare, pornind
de la anumite elemente. Lucrul acesta este
deosebit de clar în actul cititului sau în
descifrarea unei partituri muzicale, când
cel care citeşte „ghiceşte" ceea ce va urma.
Cercetările de psihologie animală au stabilit
că anticiparea există şi la dobitoace,
ba chiar şi la nevertebratele inferioare.
ANTIPSIHIATRIE, mişcare filosofică
şi medicală care supune criticii
concepţia occidentală despre
nebunie şi rolul medicilor psihiatri
în societatea noastră.
Antipsihiatria a apărut la începutul
anilor 1960, o dată cu difuzarea ideilor
lui G. Bateson asupra originii psihofamiliale
a schizofreniei, a ideilor lui
M. Foucault asupra nebuniei şi a acelora
ale lui H. Marcuse cu privire la societatea
abundenţei.
Teza esenţială a antipsihiatrilor este că
boala mintală (în special schizofrenia),
neavând decât cauze psihosociale, nu este
cu adevărat o boală. „Nebunii" sunt în
realitate „nonconformişti", „devianţi" în
raport cu o normă stabilită, iar internarea
lor nu are alt scop decât să-i constrângă să
accepte o anumită ordine socială. în
lumina acestui postulat, ar trebui să fie
suprimate spitalele psihiatrice sau cel puţin
să fie transformate în cămine de unde să
fie izgonită orice violenţă, inclusiv constrângerea
la simpla disciplină. Prima
tentativă de acest fel a fost pusă în practică,
în 1962, de medicul englez D. Cooper,
dar, în faţa ostilităţii infirmierilor, a trebuit
să înceteze în 1966. Alte comunităţi
terapeutice — în care bolnavii şi personalul
de îngrijire se confundă, reunindu-se,
discutând liber, analizând evenimentele
cotidiene ale comunităţii — au fost create
în Anglia de D. Cooper, R.D. Laing,
A. Esterson şi L. Redler; în Italia de
F. Basaglia; în Franţa de M. Mannoni.
ANULARE
Antipsihiatria îngrozeşte opinia publică
şi mulţi psihiatri o consideră irealistă
şi utopică.
ANTROPOLOGIE, ştiinţă a omului
şi a operelor sale.
Conform tradiţiei, se distinge antropologia
fizică, disciplină care studiază
caracteristicile morfologice ale diferitelor
oase umane, servindu-se mai ales de
măsurători, şi antropologia culturală, care
îşi aplică cercetarea la faptele de cultură*.
Reprezentanţii acestei a doua şcoli pornesc
de la principiul că, pentru a înţelege omul,
este necesar să-l situezi în mediul său
social. Interpretând faptele de cultură, este
posibil să înţelegi structurile sociale şi,
prin prisma lor, fiinţa umană. Dar antropologia
s-a dezvoltat considerabil şi actualmente
în Franţa antropologii consideră
sub acest termen generic patru domenii:
1) antropologia socială şi culturală (sau
etnologia); 2) antropologia lingvistică (sau
etnolingvistica); 3) antropologia biologică
sau fizică, având drept obiect de studiu
variaţiile caracterelor biologice ale omului
în spaţiu şi în timp; 4) preistoria.
ANULARE. Mecanism prin care o persoană
se străduieşte să suprime în mod
magic o idee sau un act, imaginând sau
efectuând o acţiune inversă celei precedente:
de exemplu, executând cu mâna
stângă ceea ce tocmai a executat cu mâna
dreaptă. Acest comportament corespunde
unui mecanism de apărare" al Eului, destinat
să îndepărteze angoasa datorată apariţiei
de sentimente sau de idei inacceptabile
pentru individul conştient. Anularea retroactivă,
descrisă de Freud, se încadrează
în gândirea magică; o găsim îndeosebi în
ritualurile obsesionale.
30 31