DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

RORSCHACH
ROUSSEAU
aşteptată de la o persoană al cărei
statut îl cunoaştem.
Fiecare individ trebuie să-şi asume mai
multe roluri, variabile în funcţie de vârsta
sa (copil, adolescent, adult, bătrân), de sex,
de persoanele cu care se află (un copil se
comportă diferit, după cum este în compania
camarazilor săi,a mamei sau a profesorului)
şi de situaţie (acasă, la muncă,
la biserică...). Aceste roluri pot să genereze
conflicte psihice atunci când sunt contradictorii.
Ele ne marchează întotdeauna
într-un fel sau altul, fie că aderăm la ele în
aşa măsură încât să nu ne mai putem desprinde
(isterie, paranoia), fie că încercăm
să le respingem (subiecţi revoltaţi sau
revoluţionari). în general, persoana sănătoasă
îşi „interpretează rolul păstrând o
anumită distanţă între acesta şi propria-i
personalitate. Respectul rolurilor menţine
securitatea şi coeziunea socială. Viaţa
socială este o textură de roluri. Inadaptaţii
sunt cei care nu le respectă.
RORSCHACH (Hermann), psihiatru
elveţian (Zurich, 1884 - Herisau,
1922).
După studii medicale, se specializează
în psihiatrie în clinica din Zurich condusă
de E. Bleuler, frecventează grupul psihanalitic
din acest oraş şi suferă mai ales
influenţa lui C. G. Jung.
Excelent desenator, pasionat de pictură,
se arată interesat de modul în care reacţionează
bolnavii la petele de cerneală* şi de
culoare şi compară răspunsurile lor cu
acelea ale subiecţilor normali. Descoperă
astfel că percepţia vizuală este influenţată
de personalitate: răspunsurile „culoare"
sunt legate de introversivitate (tipologie"
derivată din aceea a lui Jung). Petele de
cerneală sunt mai mult decât o probă de
imaginaţie: ele pot descrie structura personalităţii,
în 1918, construieşte planşele
testului său, iar în 1921 publică lucrarea
Psihodiagnostic. Numai după zece ani de
la moartea sa acest test a început să se răspândească.
Azi el este utilizat în întreaga
lume şi face obiectul unui număr considerabil
de cercetări şi adaptări.
ROSENZWEIG (Saul) psiholog american
(Boston, Statele Unite, 1907).
Profesor de psihologie la Washington
University (Saint Louis, Missouri) şi psiholog-şef
al secţiei de psihiatrie infantilă,
elaborează o teorie a frustrării* şi pune la
punct un test pe care îl prezintă pentru
prima dată în 1935, sub numele de Picture
Frustration Study. Acest test este utilizat
de clinicieni, care îi apreciază simplitatea
şi calităţile metrologice.
ROŞCA (Alexandru), psiholog român
(Călata, jud. Cluj, 1906 -
Bucureşti, 1996).
S-a format în cadrul şcolii de psihologie
pragmatică de la Cluj, cercetând iniţial,
cu instrumente psihotehnice, deficienţa
mentală. Carieră universitară de excepţie şi
în final un fotoliu la Academia Română.
Simpla citare a unora din scrierile sale este
suficientă spre a-i contura orizontul preocupărilor:
Măsurarea inteligenţei şi debilitatea
mintală (193(1); Psihopatologia deviaţilor
morali (1931); Delincventul minor
(1932); Psihologia martorului (1934); Orientarea
profesională a anormalilor (1936);
Igiena mintală şcolară (1939); Copiii superior
înzestraţi (1941); Motivele acţiunilor
umane. Studii de psihologie dinamică
(1943); Selecţia valorilor (1943); Tehnica
psihologiei experimentale şi practice (1947);
Creativitatea (1972); Creativitatea generală
şi specifică (1981).
ROUSSEAU (Jean-Jacques), scriitor
şi filosof elveţian de limba franceză
(Geneva, 1712-Ermenonville, 1778).
Orfan de mamă de la naştere, rău crescut
de către un tată capricios şi instabil,
după o tinereţe aventuroasă şi de vagabondaj,
în cursul căreia trăieşte în toate
mediile, J. J. Rousseau cunoaşte gloria cu
al său Discurs asupra ştiinţelor şi artelor
(1750), premiat de Academia din Dijon,
cu al său Discurs asupra originii şi fundamentelor
inegalităţii dintre oameni (1755),
ca şi cu romanul pedagogic Emil sau despre
educaţie (1762). El propovăduieşte că
„totul este bun ieşind din mâinile Creatorului,
totul degenerează în mâinile omului 1 '
şi că educaţia trebuie să se întemeieze pe
calităţile naturale ale copilului, dar că
nimic nu trebuie făcut în pripă: pedagogia
trebuie să fie funcţională* şi să se adapteze
la fiecare vârstă a copilăriei. Există, spune
el, un timp pentru fiecare achiziţie. Opera
sa filosofică Contractul social sau Principiul
dreptului politic (1762) a exercitat
o influenţă determinantă asupra Revoluţiei
franceze. Precursor al pedagogiei moderne,
a fost şi primul scriitor de Confesiuni
(1782-1789), care constituie o curajoasă
operă de psihologie la persoana întâi şi un
document clasic care expune mentalitatea
sa de nevrotic hipersensibil.
272