DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

EFORT
EBBINGHAUS (Hermann), psiholog
german (Barmen, azi în Wuppertal,
1850-Halle, 1909).
Este cunoscut îndeosebi pentru cercetările
sale de psihologie experimentală
privind condiţiile învăţării şi ale memorării.
Utilizând liste de silabe lipsite de
semnificaţie, pe care le dădea de învăţat
studenţilor, a stabilit o serie de legi,
devenite mai apoi clasice (referitoare la
numărul de repetări, poziţia elementelor în
serie etc), pe care se bazează teoriile
moderne ale învăţării.
E
ECHIPĂ, grup de persoane care
îndeplinesc o sarcină comună.
Pedagogia modernă încurajează formarea
de echipe compuse din câţiva copii,
în vederea realizării unui proiect liber ales
de ei. în Franţa, R. Cousinet a aplicat timp
de 20 de ani această metodă într-un mediu
şcolar. Spiritul claselor este în felul acesta
transformat, elevii lucrează cu ardoare,
însă dacă personalităţile lor se dezvoltă
cantitatea de cunoştinţe dobândite prin
acest mijloc rămâne inferioară aceleia
transmise prin învăţământul tradiţional.
110
în domeniul sănătăţii mentale, munca în
echipă necesită reuniuni frecvente, nu
numai pentru discutarea cazurilor pacienţilor,
ci şi pentru examinarea sentimentelor
pe care aceştia le inspiră terapeuţilor (contratransfer).
-• ŞCOALĂ ACTIVĂ; TRANSFER.
ECOFRAZIE - ECOLALIE.
ECOLALIE sau ECOFRAZIE, repetare
ca un ecou, de către un subiect,
a cuvintelor şi frazelor pronunţate
în faţa sa.
Această tulburare de limbaj apare la
deficienţii mintali', influenţabili, precum
şi în anumite stări demenţiale.
ECOLOCAŢIE sau ECOLOCALI-
ZARE, mod de reperare a unui
obstacol sau a unui corp în spaţiu,
prin utilizarea fenomenului ecoului.
Ecolocaţia se bazează pe reflectarea
undelor sonore sau ultrasonice. Undele
emise de animal, reflectate de un obstacol,
sunt captate de un organ receptor* şi
transmise creierului. Diferenţa de timp
care există între emisiunea semnalului şi
receptarea ecoului său îi permite animalului
să evalueze distanţa până la
obstacol. Liliecii, unele păsări, delfinii şi
focile utilizează acest fel de sonar spre a
se orienta şi a-.şi repera prada.
ECOLOGIE, ştiinţă a raporturilor
care există între fiinţele vii şi
mediul lor.
Psihologia ecologică (Lewin") studiază
comportamentul persoanelor în relaţie cu
mediul lor fizic şi social. Ea caută mai
ales să pună în evidenţă influenţa mediului
asupra variabilelor psihologice, adică asupra
idealurilor, trebuinţelor, motivaţiilor, scopurilor,
percepţiilor etc. Studiile ecologice
au demonstrat, de exemplu, că inadaptarea
socială variază proporţional cu mobilitatea
sociogeografică: delincventa es'c deosebit
de ridicată în populaţiile de imigranţi, iar
proporţia tulburărilor mentale este mai
mare în metropole şi în cartierele „amestecate"
(în preajma gărilor, de exemplu)
decât în alte locuri.
ECTOMORF. în tipologia lui WH. Sheldon,
subiect zvelt, delicat şi fragil, cu muşchi
subţiri şi membre relativ lungi, la care,
proporţional cu masa corporală totală,
creierul şi sistemul nervos central sunt
importante şi tind, într-un anumit sens,
împreună cu pielea, să domine economia
corpului. Termenul ectomorf a fost ales cu
referire la foiţa exterioară a embrionului
(ectoderm), din care derivă aceste ţesuturi.
Acestui tip morfologic îi corespunde de
obicei un temperament „cerebrotonic"'.
ECTOMORFIE sau ECTOMOR-
FISM, în tipologia lui W.H. Sheldon,
ansamblu de caracteristici ale ectomorfului.
EDUCAŢIE, artă de a dezvolta calităţile
morale, intelectuale, artistice
şi fizice pe care copilul le posedă în
stare potenţială.
Educaţia nu vizează modificarea naturii
celui de care se ocupă, ci să-l ajute să se
dezvolte armonios în mediul lui. Ea necesită
cunoaşterea trebuinţelor sale, a legilor
creşterii sale fizice şi mentale, depinzând
de ideea pe care şi-o face despre om: în
Sparta, oraş militar al Greciei antice, copiii
erau supuşi unei discipline de fier.
în pofida recomandărilor marilor pedagogi
(Montaigne, Komensky"), educaţia
autoritară a persistat până la începutul secolului
XX şi numai ca urmare a influenţei
lucrărilor unor psihologi contemporani
(Binet", Claparedc', Dewey", Wallon*) s-a
răspândit o formă de educaţie mai adaptată
la realitate. Aceasta începe de la naşterea
copilului, ba chiar înainte, prin educarea
părinţilor. Acestei sarcini necesare i se consacră
„şcolile părinţilor", fondate (1928)
şi animate de umanişti şi psihopedagogi
(A. Isambert, A. Berge...), ale căror cercuri
de studii şi conferinţe sunt frecventate cu
asiduitate.
EFORT, mobilizare a forţelor individuale
pentru a învinge o dificultate.
Efortul depus rezultă atât din cerinţele
situaţiei, din resurse (forţa musculară şi
morală), cât şi din motivaţia (competiţie,
pasiune etc.) persoanei. El se poate exercita
pe plan motor, atunci când este vorba
de surmontat rezistenţa fizică; pe plan
intelectual, în cazul concentrării atenţiei;
sau pe plan moral, dacă este vorba de lupta
împotriva unei tendinţe nefaste (alcoolism,
de exemplu).
111