DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

PLĂCERE
este util să se recurgă la alte structuri de
ajutorare. Plasamentele familiale specializate
sunt uneori organizate în ra/.a unui
stabiliment care le asigură gestiunea administrativă,
fără a se amesteca în funcţionarea
lor. O asistentă socială îi vizitează
cu regularitate pe părinţii-tutori. O familie
nu poate primi decât un singur copil handicapat,
fiind ajutată de o echipă compusă
din medici (psihiatru, pediatru, reeducator),
un psiholog, un educator şi un kineziterapeut.
Părinţii copilului handicapat sunt
primiţi la dispensar. Ei îl pot lua pe copil
acasă de două ori pe lună, în wcek-end.
Pentru ca părinţii-tutori să aibă o zi de
odihnă pe săptămână, o a doua educatoare
se ocupă de toţi copiii din sector, pe care
îi primeşte alternativ, în grupe mici, de
maximum 5-6 copii.
PLĂCERE, emoţie legată de o
senzaţie agreabilă sau de satisfacerea
unei tendinţe.
Depinzând de starea subiectului, plăcerea
este instabilă; ea nu rezistă saţietăţii şi
dispare o dată cu rezolvarea tensiunii
generate de trebuinţă. Ca şi durerea, are
drept efect orientarea activităţii individului
pe calea adaptării: copilul scuipă o substanţă
amară, dar nu şi o prăjitură; amintirea
pe care o păstrează îi călăuzeşte mai târziu
conduita. Plăcerea este inseparabilă de
dorinţă, aşa cum durerea este inseparabilă
de reacţia de aversiune. Căutarea plăcerii
şi fuga de durere, caracteristice pentru
comportamentul fiinţelor vii, se observă
chiar şi la animalele inferioare, cum sunt
dafniile sau paramecii; acestea sunt în
căutarea anumitor surse de excitaţie (taxii'
pozitive), sunt respinse de altele (patii')
sau „îşi aleg preferendum-ui lor".
La animalele superioare (şobolani şi alte
mamifere), J. Olds şi colaboratorii săi
(1954) au descoperit existenţa unor „centri
ai plăcerii", localizaţi la baza creierului
(hipotalamus şi septum). Excitarea acestor
zone, prin intermediul unor microelectrozi
implantaţi în encefal, produce un afect*
plăcut. Dacă îl învăţăm pe un şobolan să-şi
administreze plăcerea apăsând pe o pedală,
se constată că el o face într-o cadenţă din
ce în ce mai rapidă, de mii de ori pe oră,
până la epuizarea totală. „Centrii plăcerii",
numiţi ulterior sistem recompensator al
creierului, produc endorfine*. Plăcerea ia
naştere prin activarea acestui sistem de
către un agent fizic (senzaţie), chimic
(drog) sau psihic (succes).
POLITZER (Georges), filosof şi psiholog
francez originar din România
(Oradea, 1903 -Suresnes, 1942).
A criticat la fel de violent introspecţia,
behaviorismul şi psihologia experimentală.
Mai favorabil psihanalizei, respinge totuşi
ipoteza inconştientului. Propune o psihologie
concretă, al cărei obiect ar fi „drama
umană", omul în totalitatea sa, cu motivaţiile
sale biologice, sociale şi economice.
Arestat pentru activităţile sale în Rezistenţă,
este împuşcat de germani în ziua de
23 mai 1942. Dintre scrierile sale, cităm
Critica fundamentelor psihologiei (1928).
POPESCU-NEVEANU (Paul), psiholog
român (Huşi, jud. Vaslui,
1926 - Bucureşti, 1994).
Absolvent al Facultăţii de Psihologie şi
Pedagogie a Universităţii din Bucureşti
(1949), obţine doctoratul în psihologie la
Universitatea din Leningrad. Din 1953 a
fost conferenţiar, iar din 1969 profesor de
PREFERENDUM
psihologie la Universitatea Bucureşti. la altul (grad de acuitate senzorială, vârstă,
Membru al Asociaţiei psihologilor de sănătate, interes faţă de probă...), precum
limbă franceză, în anii 1963-1964 a ţinut şi în raport cu natura şi intensitatea senzaţiilor
studiate.
un curs la Universitatea din Paris. A studiat
îndeosebi sensibilitatea, bazele fiziologice
ale temperamentelor umane, onto-
ca un aparat de precizie, când ca un aparat
Sensibilitatea noastră funcţionează când
geneza proceselor cognitive, trăsăturile de grosier: în timp ce pot distinge o greutate
personalitate, propunând un nou model al deKM) g faţă de una de 110 g, îmi este cu
sistemului psihic uman. Dintre scrierile totul imposibil de a percepe o diferenţă
sale, cităm: Tipurile de activitate nervoasă între 1 kg şi 1010 g. în schimb, diferenţiez
superioară la om (1961); Personalitatea şi 1000 g de 1100 g (diferenţă = 100 g). în
cunoaşterea ei (1969); Introducere în psihologia
militară (1970); Dicţionar de psi-
o diferenţă, raportul este constant (10/100
cele două cazuri în care este perceptibilă
hologie (1978).
POZIŢIE DEPRESIVĂ - KLEIN
(MELANIE).
POZIŢIE PARANOIDĂ -+ KLEIN
(MELANIE)
POZIŢIE SCIZOPARANOIDĂ •
KLEIN (MELANIE)
PRAG, intensitate pe care trebuie
să o atingă un stimul pentru a fi
perceput sau pentru a provoca o
reacţie a organismului.
Numim prag absolut excitaţia minimală
capabilă să producă o senzaţie (începând
de la ce distanţă aude o persoană tic-tacul
unui ceas care se apropie de urechea sa?)
şi prag diferenţial cantitatea minimă cu
care trebuie să facem să varieze stimulul
iniţial în aşa fel încât subiectul să sesizeze
o modificare o senzaţiei: între 15 şi 16 g,
15 şi 17 g, 15 şi 18 g nu percep nici o diferenţă,
aceasta nedevenind perceptibilă
decât de la 20 g încolo. Valorile pragurilor
absolute şi diferenţiale sunt rezultate statistice;
ele corespund mediei unui anumit
număr de măsurări, variind de la un individ
= 100/1000= 1/10), ceea ce se enunţă în
Legea lui Weber: pragul diferenţial este
proporţional cu intensitatea iniţială a
stimulului. Precizia sensibilităţii noastre
depinde de mărimile pe care le are de
estimat.
PRAGMATISM, teorie care ia
valoarea practică drept dovadă de
adevăr.
W. James' spunea: „Este adevărat ceea
ce reuşeşte". Fără a vrea să justifice oportunismul,
el susţinea că o idee este adevărată
dacă permite să se realizeze ceva
valabil şi dacă procură satisfacţie.
PRECONŞTIENT, în prima teorie
freudiană, unul din sistemele care
constituie aparatul psihic*.
Preconştientul regrupează ansamblul
proceselor psihice latente, dar disponibile,
adică apte de a deveni conştiente (amintirile,
de exemplu). Un sistem de cenzură
reglează trecerea de la preconştient la
conştientă.
PREFERENDUM, valoare optimală
de excitaţie, datorată unui agent