DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

HIPERMNEZIE
colici...) disproporţionate şi inadecvate.
Hiperemotivitatea pare a fi legată de
constituţie. Selecţionându-se şobolani,
s-au putut obţine serii de subiecţi hiperemotivi.
Cu toate acestea, hiperemotivitatea
nu este de origine exclusiv organică.
Ea poate fi şi condiţionată de şocuri
afective" (mai ales când acestea se produc
în prima copilărie), cum sunt separarea de
mamă sau insecuritatea ca efect al
neînţelegerii conjugale.
HIPERMNEZIE • INSTABILITATE.
HIPOACUZIC, subiect a cărui
acuitate auditivă este foarte
diminuată.
Hipoacuzicii, sau cei „tari de ureche",
sunt persoane care suferă de o diminuare
a auzului de 30-40 de decibeli (dB). Ei
reprezintă mai mult de 1% din populaţie.
Faptul de a auzi prost constituie un serios
handicap în viaţa socială. Pentru adulţi este
un cusur cu care ei se acomodează greu.
La copii are consecinţe majore asupra
învăţării limbajului verbal. Mulţi şcolari
au rezultate slabe la învăţătură din cauza
unei hipoacuzii care îi face să confunde
sunetele (/' cu v, ce cu che etc.) şi îi face
să audă un cuvânt în loc de altul: „căţel"
în loc de „oţel", „cuşcă" în loc de „cuşmă"
etc. Există stabilimente şi clase speciale,
inclusiv în grădiniţele de copii, destinate
copiilor hipoacuziei (în Franţa, 2 157 de
elevi în 1987), precum şi cadre didactice
specializate pentru educarea acestora.
HIPNOZĂ, stare nu prea bine definită,
apropiată de un somn parţial,
provocată în mod artificial prin
fixarea atenţiei asupra unui obiect
strălucitor şi prin sugestie, stare
în care subiectul rămâne capabil
să asculte de unele ordine date
de hipnotizator.
Somnul hipnotic este profund diferit de
somnul normal: percepţiile senzoriale nu
sunt diminuate, atenţia se poate concentra,
sunt posibile diferite acţiuni, iar înregistrarea
ritmurilor electrice ale creierului
(electroencefalograma) este comparabilă
cu aceea obţinută în timpul stării de veghe.
Este deci vorba de o „paralizie a voinţei"
(S. Freud). Sub efectul stării de hipnoză se
pot observa fenomene somatice cum este
analgezia (suprimarea durerii) sau modificarea
ţesuturilor (formarea de băşici pe
piele, dispariţia negilor...).
După J. Hiigard (1970), persoanele hipnotizabile
sunt acelea a căror imaginaţie
este mai vie, la care predomină spiritul de
aventură, creativitatea literară şi artistică,
credinţa religioasă. Dimpotrivă, subiecţii
refractari la hipnoză sunt aceia care manifestă
aptitudini certe pentru sporturile de
competiţie şi pentru activităţile ştiinţifice.
HIPOMANIE, stare de exaltare
care, sub o formă atenuată, evocă
Hipomania poate fi efemeră, dar ea
există şi ca stare obişnuită la unii subiecţi
activi, exuberanţi, încurcă-lume, lipsiţi de
jenă şi uneori insuportabili, a căror
constituţie fizică se înrudeşte cu tipul
picnic'.
HOLISM, teorie nonanalitică. ai
cărei promotori se străduiesc să
examineze inteligenţa, funcţionarea
creierului sau a organismului
în totalitatea lor.
Psihologia formei* (Gestaltpsychohgie')
este cea mai cunoscută dintre aceste teorii.
HOMEOSTAZIE, tendinţă generală
a organismului care vizează să
menţină constante condiţiile de
echilibru ale mediului său.
Această noţiune, introdusă în fiziologie
de W.B. Cannon (1926), a fost extinsă la
psihologie (CP. Richter) şi la etologie*
(K. Lorenz). O conduită orientată spre un
scop este interpretată ca o căutare a unui
nou echilibru: construirea unui cuib, de
exemplu, corespunde unui mijloc de a lupta
împotriva scăderii temperaturii corpului.
-«• ADAPTARE.
HOMOSEXUALITATE, inversiune
sexuală.
Homosexualitatea constituie un fenomen
relativ frecvent, întrucât ar privi
3-5% din populaţia adultă. în Statele
Unite, în 1972, se evalua la 4 milioane
numărul homosexualilor de ambele sexe.
Atât la bărbat cât şi la femeie, inversiunea
sexuală rezultă din complexe inconştiente.
După A. Adler, ar fi vorba de un sentiment
de inferioritate (teama de eşec îl împinge
pe individ să caute un partener de acelaşi
sex cu el). La băiat homosexualitatea este
adesea consecinţa unei educaţii deficiente:
băiatul prea ataşat de mama sa se identifică
cu ea şi se comportă aşa cum ar fi
dorit ca ea să se comporte cu dânsul.
Pentru Freud, care a subliniat importanţa
narcisismului şi a complexului castrării* în
geneza homosexualităţii, invertitul ar căuta
un partener identic cu el însuşi. La femeie,
homosexualitatea ar fi consecinţa unei
decepţii din copilărie, legată de descoperirea
sexelor: „Homosexuala excelează
în a da ceea ce ea nu are, anume, relevând
sfidarea castrării feminine, ea îşi atribuie
în mod imaginar penisul" (A. Hesnard).
HORNEY
HORMON, substanţă chimică complexă
care, secretată direct în curentul
sanguin, exercită o acţiune
specifică asupra unor organe.
Numeroşi şi diverşi, hormonii sunt
produşi de glandele zise „endocrine", cum
sunt hipofiza, tiroida, suprarenalele şi
gonadele, dar şi de ţesuturi: mucoasa duodenului,
placenta, hipotalamusul etc. Hormonii
au un rol primordial în funcţionarea
organismului: ei intervin în menţinerea
echilibrului mediului intern al corpului. îi
condiţionează morfologia (apariţia caracterelor
sexuale secundare la pubertate
depinde de hormonii sexuali), acţionează
asupra comportamentului (activitate sexuală,
conduită maternă etc). caracterului (femeia
care a suferit ablaţia ovarelor devine
iritabilă) şi inteligenţei (insuficienţa hormonilor
tiroidieni determină o scădere a
atenţiei şi o inerţie a spiritului). Când
hormonii nu sunt prezenţi într-o cantitate
normală în corp, se observă grave tulburări
mentale (cretinism, astenie accentuată etc.)
HORNEY (Karen), psihanalistă
americană de origine norvegiană
(Hamburg, 1885-New York, 1952).
Influenţată de teoriile lui A. Adler, ale
lui E. Fromm şi de Gestaltpsychologie.tă
se îndepărtează de doctrina freudiană prin
importanţa pe care o acordă determinismului
cultural; neglijând mai mult sau
mai puţin explorarea minuţioasă a trecutului,
insistă asupra dificultăţilor actuale
care, după părerea ei, sunt responsabile de
apariţia tendinţelor nevrotice, cărora ea
vrea să-i descopere funcţiile. K. Homey nu
caută să explice tulburările personalităţii
prezente printr-o condiţionare infantilă, ci
să înţeleagă dificultăţile nevrotice prin
structura caracterială a subiectului. Dintre
lucrările sale traduse în limba franceză,
cităm: Direcţii noi în psihanaliza (1939),
[trad. în limba română 1995 — notatrad.];
148