DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

CONDENSARE
în loc să ia apa din lac. Dacă ar fi posedat
conceptul de „apă", maimuţa s-ar fi scutit
de această osteneală. Formarea conceptelor,
studiată mai ales de J. Piaget.esteîn
funcţie de maturizarea intelectuală şi de
dezvoltarea limbajului. Nivelul de gândire
conceptuală a unui subiect este evaluat cu
ajutorul testelor de clasare a unor obiecte
de culori şi forme diferite.
CONDENSARE, acumulare de sensuri
într-un singur element.
Cuvintele de duh. visele', lapsusurile",
simptomele nevrotice tălmăcesc. într-un
mod abreviat şi simbolic, sentimentele
unei persoane. Un bărbat visează, de
exemplu, că se mută într-un marc oraş,
scăldat de un râu, oraş care se numeşte
„Parsbourg'' Analiza acestui nume arată
că este compus din silabe care aparţin
numelor Paris şi Strasbourg şi că în realitate
autorul visului, ataşat de cele două
oraşe, este incapabil să se decidă în favoarea
unuia sau altuia. Condensarea, mai ales
aceea a personajelor, duce uneori la o
extremă concizie, contribuind la îmbogăţirea
semantică a viselor şi la caracterul
lor bizar.
CONDIŢIONARE, ansamblu de
operaţii asociative prin care se
provoacă un nou comportament la
animal sau la om.
Domeniul reflexelor condiţionate pare
infinit. Prin metoda condiţionării peştii au
putut fi învăţaţi să parcurgă labirinturi nu
prea complicate. Chiar şi rezistenţa organismului
la microbi este un reflex susceptibil
de condiţionare (S. Metalnikov, 1928).
într-adevăr, dacă se inoculează antigeni
microbieni unui câine, organismul său va
76
reacţiona prin producerea de anticorpi
(substanţă defensivă). Dacă injecţiile sunt
fi suficient ca să provoace apariţia anticorpilor.
Condiţionarea este o tehnică utilizată
în mod curent în terapeutica psihiatrică
pentru tratarea unor nevroze, dezintoxicarea
alcoolicilor sau vindecarea copiilor
de frică, de emirc/.ie, de bâlbâială sau de
insomnie. > TERAPIE COMPORTAMENTALĂ.
CONDIŢIONARE OPERANTĂ,
tehnică de învăţare pusă la punct
deB.F. Skinner(1938).
Opusă condiţionării pavloviene clasice,
metoda condiţionării operante caută să se
apropie de realitate, lăsându-i animalului
activ libertatea de a acţiona în mediul său.
Nu mai este vorba de un răspuns provocat,
ci doar de acte spontane, urmate de o
întărire. De exemplu, apăsând pe o pedală,
o pisică va căpăta lapte, sau, apăsând pe
un buton din 19 în 19 secunde,o maimuţă
va evita un şoc electric. Datorită acestei
tehnici, a fost posibil ca porumbeii să
înveţe să-i caute pe naufragiaţi şi epavele
şi să semnaleze prezenţa lor apăsând pe
butoane ori de câte ori zăresc pe ocean
obiecte de culoare roşie, portocalie sau
galbenă (culorile convenţionale ale semnalelor
de situaţie critică şi ale vestelor de
salvare). Dacă detecţia este confirmată,
aceşti noi străjeri ai mărilor sunt recompensaţi
prin hrană.
CONDUITĂ, ansamblu de acţiuni
prin care un organism caută să se
adapteze la o situaţie determinată.
Acest termen, foarte frecvent utilizat
în psihologie până în anii 1960, tinde să
fie înlocuit de acela de comportament'.
Cu toate acestea, conduita nu se reduce
nici la datele materiale şi obiective, cum
cum Ic înţelegeau behavioriştii. nici la
simplele reacţii ale organismului examinai
în mediul său, prin care caută să diminueze
tensiunile provocate de acesta. Conduita
este un răspuns la o motivaţie*, punând în
joc componente psihologice, motorii şi
fiziologice. Comunicarea, de exemplu.
este o conduită psihosocială care vizează
să-i transmită celuilalt o informaţie, prin
folosirea limbajului, a mimicii, a atitudinilor,
a gesturilor etc.
CONFLICT, luptă de tendinţe, de
interese; situaţie în care se găseşte
un individ supus unor forţe vectorial
opuse şi de puteri aproape
egale.
Un şobolan înfometat, atras de hrana
situată la extremitatea cuştii, la care nu
poate ajunge decât trecând pe o grilă electrizată,
se găseşte într-o situaţie conflictuală
(apetenţă contra aversiune). Obligaţia
pentru un copil de a face o muncă dezagreabilă,
aşteptându-1 pedeapsa în cazul în
care nu o face (aversiune contra aversiune)
sau obligaţia de a alege între două plăceri
la fel de atrăgătoare (apetenţă contra
apetenţă) provoacă o tensiune intrapsihică.
Când conflictul se arată insolubil, apare angoasa
şi se instalează tulburări nevrotice.
Fiinţa umană dispune de numeroase
mijloace de a rezolva conflictele intrapsihice,
mijloace cum sunt refularea, deplasarea
spre un scop substitutiv, sublimarea
etc. în afară de conflictele afective, există
conflicte de ordin cognitiv (intelectual) sau
social. Conflictul cognitiv survine în cazul
în care o persoană se află în faţa unor
CONFUZIE MENTALA
informaţii contra opiniilor pe care ea le
profesează. -• DISONANTĂ COGNITIVĂ.
CONFORMISM, atitudine care
vizează menţinerea individului în
acord cu grupul său social.
Conformismul este, pentru majoritatea
fiinţelor umane, o condiţie de sănătate
mentală. Refuzul de a accepta normele
sociale îl izolează pe individ de comu-
nitatea faţă de care el devine mai mult
sau mai puţin străin. Transgresiunea este
aproape întotdeauna pedepsită, sancţiunea
putând merge de la pedeapsa violentă
la deriziune (ca, de exemplu, în cazul
nonconformismului vestimentar). Conformismul
se asociază adesea cu o fidelitate
faţă de grup, ceea ce îi poate face pe
membrii săi să acţioneze contra piopriului
CONFUZIE MENTALA, stare patologica
in care ideile sunt încâlcite.
Este vorba, de obicei, de o situaţie
temporară, consecutivă unei intoxicaţii,
unei boli infecţioase, unui traumatism
cranian sau unui şoc emoţional puternic.
Bolnavul are privirea rătăcită, nu-i mai
recunoaşte pe ai săi. nu mai ştie unde se
găseşte, este dezorientat în timp şi prezintă
tulburări de memorie. Deşi confuzia
mentală poate surveni la orice vârstă, ea se
întâlneşte cel mai adesea la persoanele
care au trecut de 60 de ani sau la acelea la
care creierul a suferit alterări (toxicomani,
alcoolici etc.). Această maladie evoluează
în general favorabil dacă este tratată la
timp. Dacă nu este găsită cauza şi dacă nu
se instituie tratamentul de rigoare, se poate
instala o stare confuzională organică
cronică.
77