DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

EUNUCOIDISM
EUNUCOIDISM, stare morfopsihologică
observabilă la bărbat în
anumite cazuri de insuficienţă genitală.
Semnul cel mai clar, pe plan fizic, este
absenţa caracterelor sexuale secundare
(barbă, pilozitate). Din punct de vedere
psihologic, se observă în permanenţă o
mare blândeţe şi o anumită timiditate,
probabil legate de un sentiment de inferioritate*.
EXCITAŢIE, stimulare a unui
receptor senzorial.
Aparatul nervos transmite mesajul conţinut
în excitant şi mobilizează energia
organismului pregătit pentru răspuns. El
poate exprima reacţia corpului la stimul"
(K.M.B. Bridges numeşte excitaţie răspunsul
emoţional unic al noului-născut la
orice excitant) şi, pe un plan mai general,
stare tranzitorie de exaltare mentală şi de
agitaţie motorie în care se poate găsi un
subiect supus unor emoţii puternice sau ca
urmare a unei intoxicaţii (alcoolism, de
exemplu). Excitaţia intensă, durabilă, se
întâlneşte la maniac, care este vesel,
guraliv, fără astâmpăr şi infatigabil. Când
agitaţia este excesivă sau violentă, este
necesar să se recurgă la neuroleptice* sau
la litiu şi să se izoleze bolnavul într-o
cameră moderat iluminată. -• MANIE.
EXHIBIŢIONISM, impulsie morbidă
de a-şi arăta organele genitale
în locuri publice.
îl găsim la unii debili mintali sau
demenţi, al căror simţ moral este slăbit,
dar şi la indivizi cu inteligenţă normală.
Ca perversiune sexuală, exhibiţionismul
se integrează într-o structură nevrotică,
nefiind decât un simptom printre altele.
legat de imaturitatea afectivă şi de complexul
castrării'. După psihanalişti, exhibarea
organelor genitale ar fi, în mod
inconştient, mijlocul de a se asigura de
posesia lor. Exhibiţionismul este, în general,
puţin accesibil terapeuticii. „Vindecări-'
ar fi cu toate acestea obţinute datorită
psihoterapiei de inspiraţie psihanalitică şi
terapiei comportamentale".
EXPECTATIVĂ, aşteptare din partea
unui subiect care, bazându-se
pe elemente obiective, speră într-o
anumită reuşită.
Expectativa coincide rareori cu performanţa
aşteptată, ea fiind influenţată de
dorinţele şi de temerile persoanei în cauză.
-«• ASPIRAŢIE.
EXPERIMENT CRONIC, acţiune
experimentală de durată.
în psihologia animală se pregătesc unele
animale zise „cronice", în scopul realizării
de experimente frecvent repetate. Din
1950, după exemplul lui R.G. Heath, se
utilizează microelectrozi implantaţi stabil
în creierul mai multor animale, spre a se
studia funcţionarea acestui organ. Printr-o
mică breşă practicată în cutia craniană,
se introduc în masa cerebrală electrozi
minusculi cu vârf bont. Microelectrozii
sunt conectaţi la aparatele de stimulare şi
de înregistrare, fie prin lungi fire subţiri,
de extremă fineţe, fie prin transmisie
radioelectrică. Toleranţa la implanturi este
excelentă; unele animale le păstrează timp
de 4-5 ani.
EXPERTIZĂ MENTALĂ, -
al personalităţii efectuat de un
medic psihiatru ori de un psiholog
clinician, la cererea unei autorităţi
judiciare sau administrative.
Expertizele psihiatrice şi psihologice
sunt frecvente mai ales în procesele
criminale, când tribunalul are nevoie să
ştie dacă, în momentul crimei, acuzatul
era într-o stare de „demenţă"; dacă este
în permanenţă periculos; dacă există la
el anomalii mentale; dacă este susceptibil
de vindecare şi de reinserţie în societate;
dacă este pasibil de sancţiune penală. în
general, judecătorul de instrucţie apelează
la doi experţi (psihiatru şi psiholog), care
pot să înainteze două rapoarte separate sau
un singur text, după ce şi-au confruntat
punctele de vedere.
EXPRESIE, manifestare exterioară
a gândirii sau a stărilor psihice.
Expresia este o conduită de comunicare
generată de viaţa socială şi care contribuie
la menţinerea coeziunii sale. Atitudinile,
mimica, vorbirea, scrisul,desenul au drept
raţiune de a fi transmiterea de informaţie
către semeni. Copilul mic care îşi face rău
căzând nu plânge decât dacă prin preajmă
se află mama sa sau altcineva din anturaj:
lacrimile sale sunt o cerere de consolare.
Forma de expresie variază de la o cultură
la alta. în Japonia se surâde pentru a
se exprima furia sau în caz de mustrare.
Expresia afectivităţii este un limbaj care
se învaţă; ea funcţionează ca un mijloc de
comunicare. Schizofrenicul se înstrăinează
de grup pentru că a pierdut uzanţa normală
a acestui limbaj: mimica sa nu mai corespunde
sentimentelor exprimate (el râde în
faţa unor evenimente triste), iar vocabularul
pe care îl foloseşte, prea încărcat de
neologisme, devine de neînţeles.
Tehnicile expresive sunt pe larg folosite
în psihologia clinică şi în psihopatologie,
fie ca mijloc de cunoaştere a persoanei, fie
EXTRATENSIV
ca terapeutică. în Africa neagră, bolnavii
se exprimă mai ales prin dans, ritm,
baterea tobelor şi „discursuri nebune"
(cuvinte aruncate alandala, strigate, urlate
sau psalmodiate).
EXTAZ, stare inefabilă în care
subiectul pare cufundat în încântare.
în acest caz funcţiile vegetative ale
subiectului (respiraţie, circulaţie) sunt
foarte încetinite, el nemaipercepând mesajele
lumii exterioare. Extazul mistic veritabil
se poate asocia cu un nivel moral
extrem de ridicat si poate antrena realizarea
de fapte măreţe. în psihopatologie se
observă uneori stări extatice care interferează
cu preocupări erotice şi religioase,
dar care nu duc nicăieri.
EXTEROCEPTOR, receptor senzitiv
localizat pe suprafaţa corpului.
Exteroceptorii primesc şi transmit mesajele
lumii exterioare: vizuale, auditive,
cutanate şi chimice (miros şi gust).
EXTRATENSIV, în clasificare lui
H. Rorschach, tip de „rezonanţă
intimă" stabilit prin psihodiagnostic*,
în care formula principală
K/C face să apară o predominanţă
a răspunsurilor culoare (C), legate
de starea emoţională a subiectului,
faţă de răspunsurile mişcare (K),
care par să traducă posibilităţile
sale de identificare. Subiectul extratensiv
este orientat spre acţiune şi
spre lumea exterioară, având contacte
sociale lesnicioase.
Conceptul de extratensiune (de unde
derivă termenul „extratensiv") este legat
de acela de extraversiune folosit de
122