DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

IATERALITATE
l 1986), că principiul de unitate a
lui Lacan, „ţesută toată din confuz
arată că lapsu
ziţiei a două
nţa opoître
care
LABILITATE, termen preluat din
chimie pentru a caracteriza o componentă
instabilă a personalităţii,
în special atenţia şi afectivitatea
atunci când acestea sunt foarte
nestatornice.
Labilitatea afectivă, numită şi variabilitate
a dispoziţiei, este succesiunea rapidă
sau chiar coexistenţa, sub influenţa unor
factori exteriori sau a ideaţiei interne, a
unor sentimente diferite şi adesea contradictorii,
în domeniu] intelectului ea este
corolarul mobilităţii atenţiei şi al fugii de
idei. Aproape că s-ar putea califica labilitatea
afectivă drept „mobilitate a afectivităţii"
sau „fugă de sentimente". Se observă
mai ales la copii şi la adulţii atinşi de excitaţie
maniacală. în copilărie, ca şi în cazul
maniei, afectivitatea şi ideaţia sunt superficiale,
o stare afectivă succedându-i alteia
cu o rapiditate uluitoare. Cu toate că i se
aseamănă, ambivalenţa" patologică se distinge
de labilitatea afectivă prin caracterul
ei nemotivat şi incomprehesibil.
176
LACAN (Jacques Mărie), medic şi
psihanalist francez (Paris, 1901 -
id., 1981).
Concepe inconştientul ca pe o reţea de
„semnificanţi" în care fiecare element este
asociat cu altele; aceste combinaţii de
semnificanţi ascultă de legi precise şi
constituie categorii şi subansambluri. Dat
fiind faptul că obiectul psihanalizei este
inconştientul, trebuie — spune el — să-I
aducem, practic şi teoretic, la locul său de
origine, câmpul limbajului, studiindu-1 aşa
cum studiem limbajul, în lumina lingvisticii.
Copilul suportă limbajul şi cultura
societăţii căreia îi aparţine fără altă
alternativă decât de a le accepta sau de a
deveni alienat. în aceste condiţii, fiinţa
autentică nu este niciodată de găsit în
discursul şi conduita persoanei, şi se
ascunde întotdeauna sub masca acesteia.
Niciodată însă nu eşti sigur că l-ai înţeles
pe acest autor. într-adevăr, în limbajul său
ermetic, ba chiar autistic, termenii ezoterici
şi neologismele abundă, unul şi
acelaşi cuvânt putând căpăta semnificaţii
multiple. Este de crezut, spune F. Roustang
vată". Dintre operele sale, cităm Scrieri
(1966) şi Etica psihanalizei (1986).
LAGACHE (Daniel), psihanalist
francez (Paris, 1903-id., 1972).
Agregt de filosofic (1928) şi doctor în
medicină (1934), este numit profesor de
psihologie mai întâi la Facultatea de Litere
din Strasbourg (1937), apoi la Sorbona
(1947). Pentru acest practician al psihanalizei
psihologia nu poate fi decât „clinică",
iar obiectul ei studiul conduitelor* individuale,
examinate într-o conjunctură socioafectiva
şi culturală determinată. Lagache
a fost acela care a introdus la Sorbona
psihanaliza, unde a predat-o, dându-i o
specificitate personologică legitimă şi
remarcabilă. Principalele sale lucrări sunt
Gelozia erotică (1947, 2 volume) şi
Unitatea psihologiei (1949).
LALAŢIUNE - GÂNGURIT.
LAPSUS, eroare comisă în vorbire
sau în scris.
înlocuirea unui cuvânt cu altul se poate
explica prin oboseală, excitaţie sau o
tulburare a atenţiei. Cu toate acestea, după
Freud, această explicaţie ar fi insuficientă
deoarece nu ne explică forma pe care o ia
lapsusul. Cum să-ţi explici extrem de
frecventul lapsus care constă în a exprima
exact contrariul a ceea ce intenţionai să
spui? „Declar şedinţa închisă!" spune un
preşedinte de cameră în timp ce el de fapt
deschide acea şedinţă; „soţul meu poate
mânca tot ce vreau" spune o femeie autoritară
(în loc de „tot ce vrea"). Psihanaliza
Starea fiziologică poate favoriza lapsusurile,
diminuând controlul de sine, dar nu
le creează.->• ACT RATAT; UITARE.
LATERALITATE, dominanţă funcţională
a unei laturi a corpului
uman asupra celeilalte, dominanţă
care se manifestă în special în
preferinţa de a se servi în mod
electiv de un ochi sau de unul
dintre braţe pentru a executa operaţii
care cer o oarecare precizie.
Au fost avansate mai multe ipoteze
explicative pentru acest fenomen: anatomică,
bazată pe faptul că emisfera cerebrală
stângă ar fi mai bine irigată de sânge;
sociologică, bazată pe o valorizare socială
a dreptei; ba chiar şi psihanalitică. Dar nici
una dintre aceste explicaţii nu este cu totul
satisfăcătoare. De fapt nu există o deosebire
semnificativă între constituţiile anatomice
ale dreptacilor şi stângacilor, ei
găsindu-se în aceleaşi proporţii la toate
rasele. Mai mult, studiile referitoare la
lateralitate au arătat că, la acelaşi individ,
dominaţia laterală poate să difere de la
ochi la mână sau la picior. Se pot întâlni,
de exemplu, subiecţi stângaci în ceea ce
priveşte ochiul şi dreptaci în ceea ce
priveşte mâna. în această chestiune este
greu să se discearnă partea care revine
factorului educaţional de cea care ţine de
cel fiziologic. Indivizii deficitar lateralizaţi
dovedesc dificultăţi serioase în coordonarea
mişcărilor, în organizarea activităţii lor
tempo-spaţiale şi, îndeosebi atunci când
sunt şcolari, în utilizarea limbajului verbal
şi învăţarea scrisului. -* DlSLEXIE;
STÂNGĂCIE.
177