DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

TOOORAN
domenii (biologie, psihologie, antropologie
etc.) s-au consacrat acestei opere,
care este departe de a fi dusă la capăt. în
aşteptarea unei tipologii mai bune, cele
existente permit descrierea schematică a
indivizilor şi, în anumite limite, prevederea
comportamentului lor.
TODORAN (Dimitrie), psiholog şi
pedagog român (Ibâneşti, jud. Mureş,
1908).
Discipol al lui Florian Ştefănescu-
Goangă, s-a consacrat iniţial psihologiei,
pentru ca apoi să se lase definitiv atras
de problemele „ştiinţei educaţiei". în ultima
parte a vieţii a fost, la Bucureşti, rectorul
Institutului central de perfecţionare a personalului
didactic. în opera sa prevalează
totuşi scrierile de psihologie: Psihologia
temperamentului (1932); Bazele psihologici
caracterului (1934); Psihologia
reclamei. Studii de psihologie economică
(1935); Psihologia educaţiei (1942, republicată
în 1974, într-o ediţie revăzută şi
completată, sub titlul Individualitate şi
educaţie). A tradus, din opera lui A. Binet,
Ideile moderne despre copii (1975).
TOLERANTĂ, respect al ideilor
sau sentimentelor contrare celor
ale noastre. în accepţiune fiziologică,
însă, este vorba de capacitatea
organismului de a suporta,
fără manifestarea de simptome
morbide, cantităţi, de obicei nocive,
din unele substanţe, medicamente
sau droguri.
Adaptarea corpului la efectele unui
drog poate să conducă la sporirea dozelor
iniţiale, spre a se regăsi senzaţiile trăite.
De aceea toleranţa stă la originea stării de
dependenţă.
TOLMAN (Edward Chace), psiholog
american (West-Newton, Massachusetts,
1886 - Berkeley, California,
1959).
Profesor de psihologie al Universităţii
Berkeley, s-a interesat îndeosebi de psihologia
comparată şi de problemele învăţării.
Principalele rezultate ale cercetărilor
efectuate de şcoala sa au fost reunite în
lucrarea Purposive Behavior in Animals
and Men (1932), în care este dezvoltată
ideea că nici omul şi nici animalul nu se
poate dispensa de noţiunea de plan, de
.scop urmărit (în engleză purposc înseamnă
„ţintă", „scop", „intenţie"). Comportamentul,
susţine Tolman, nu poate fi redus
la schema „stimul-răspuns" (S-R). Organismul
nu este doar „reacţionai"; el acţionează
în funcţie de o ţintă care îi este
proprie. în teoria sa, Tolman ţine seama
atât de contribuţiile behaviorismului* şi
funcţionalismului* (Dewey*) cât şi de
acelea ale psihologiei formei (Gestaltpsychologie")
-> NEOBEHAVIORISM.
TONUS, stare permanentă de contracţie
uşoară în care se găsesc
muşchii, îndeosebi muşchii striaţi.
Tonusul contribuie la echilibrul static al
organelor şi membrelor; el intervine în
controlul şi coordonarea mişcărilor, precum
şi în menţinerea atitudinilor. Tonusul este
întreţinut prin mecanisme fiziologice complexe,
la care participă proprioceptorii* şi
diferitele etaje ale sistemului cerebrospinal,
în special cerebelul, formaţia reticulată
şi cortexul.
Tonusul este foarte sensibil la influenţele
psihice. Este posibilă obţinerea unei
decontractări musculare prin relaxare.
TOPICĂ, în psihanaliză, teorie
potrivit căreia aparatul psihic s-ar
diferenţia într-un anumit număr de
sisteme aflate în interacţiune reciprocă,
despre care este posibil să ne
facem o reprezentare figurată.
Prima topică freudiană, expusă în Interpretarea
viselor (1900), distinge trei sisteme:
inconştientul, preconştientul şi conştientul.
A doua topică, elaborată începând
din 1920, face să intervină trei instanţe:
Şinele, Eul, şi Supraeul. De repetate ori
S. Freud a dat o reprezentare figurată aparatului
psihic.
TOTEM, obiect care serveşte de
patron clanului.
Este vorba, în general, de un animal,
uneori de o plantă, considerat ca strămoş
al tribului şi onorat ca atare. După S. Freud,
l-ar simboliza pe patriarh, fondatorul clanului,
de la care se aşteaptă protecţie, dar
care continuă să fie de temut.
TOXICOMANIE, apetenţă morbidă
manifestată de unii subiecţi pentru
substanţe toxice, ceea ce duce la
efecte dăunătoare pentru ei înşişi
şi pentru societate.
Toxicomania se manifestă prin toleranţa*
organismului, creşterea dozelor, o
trebuinţă de nestăpânit de a consuma drogul,
dependenţa individului de acesta, ceea
ce, mai devreme sau mai târziu, duce la
degradarea sa fizică şi mentală.
De la sfârşitul anilor 1960, toxicomania
a devenit un flagel mondial. După
TRAINING AUTOGEN
B. Shahandeh (B.I.T., Geneva, 1985), în
lume ar exista 50 milioane de consumatori
de droguri. în Franţa, numărul persoanelor
interpelate pentru folosinţa drogurilor nu
încetează să crească: de la 62 în 1965, s-a
ridicat la 26 987 în 1987 (O.C.R.T.I.S.,
1988); corelativ, numărul de decese din
cauza abuzului de droguri a crescut de la
1 în 1969 la 228 în 1987. Cheltuielile pentru
internarea toxicomanilor şi îngrijirile care
li se dau au însumat,în 1986, 310 milioane
de franci (F. Facy şi colab., 1987).
Cauzele toxicomaniei sunt multiple:
criza societăţii contemporane, conflictul
generaţiilor, căutarea unei comunităţi fraterne
şi a plăcerii etc. în generai, toxicomanii
au un Eu* slab. Incapabili să-şi
rezolve conflictele, ei regresează la stadiul
oral* şi caută în droguri uitarea problemelor
lor. Tratamentul toxicomaniei constă
într-o înţărcare* progresivă, în mediu spitalicesc,
asociată cu psihoterapia. -• DROG;
STUPEFIANT.
TRAC, perturbare emoţională resimţită
în momentul manifestării în
faţa unui public.
Comportamentul învăţat (fie că este
vorba de acela al actorului pe scenă sau de
acela al studentului în faţa examinatorilor)
se stinge brusc; tot ceea ce s-a învăţat pare
să dispară, dar nu aveam de-a face decât
cu o inhibiţie* temporară, deoarece după
un anumit timp cele dobândite redevin
în mod spontan disponibile. Tracul este
manifestarea unei emotivităţi excesive şi
a anxietăţii.
TRAINING AUTOGEN, metodă de
relaxare' propusă de J. H. Schultz
(Berlin), care constă în determinarea