DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca
DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca
DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
AMBIVALENŢĂ<br />
AMBIVALENŢĂ, stare a unui subiect<br />
care, într-o situaţie dată,<br />
trăieşte concomitent sentimente<br />
contradictorii.<br />
Ambivalenţa nu este o stare mentală<br />
anormală. Cu toate acestea, se întâmplă ca<br />
această dualitate de sentimente să se<br />
traducă în conduite patologice atunci când<br />
contradicţia este ireductibilă. E Bleuler, de<br />
altfel, a creat în 1910 termenul de ambivalenţă<br />
spre a descrie unul din principalele<br />
aspecte ale personalităţii schizofrenicului*.<br />
La aceşti bolnavi observăm modificări<br />
bruşte de dispoziţie fără ca motivele acestora<br />
să ne fie comprehensibile.<br />
AMBLIOPIE, slăbire accentuată a<br />
văzului (acuitatea vizuală se situează<br />
între 1/20 şi 4/10).<br />
în Franţa se nasc în fiecare an circa<br />
15 (XX) de copii ambliopi, din care 5%<br />
evoluează spre cecitate*. Adesea ambliopia<br />
copilului mic rămâne necunoscută anturajului<br />
acestuia. Atitudinea familiei, în<br />
special a mamei, poate influenţa caracterul<br />
copilului, după cum ea îl lasă să trăiască<br />
normal sau îl izolează şi îl ascunde. Unii<br />
ambliopi. purtători de ochelari, pot urma<br />
cursurile şcolare obişnuite, pe când alţii<br />
trebuie integraţi într-un învăţământ<br />
special.<br />
AMFETAMINA, substanţă chimică<br />
din grupa aminelor psihotonice,<br />
numite şi „amine de trezire" sau<br />
„psihamine".<br />
Amfetaminele sunt stimulenţi ai sistemului<br />
nervos central. Ele suprimă sentimentul<br />
de oboseală şi senzaţia de foame<br />
şi îi dau subiectului o impresie de forţă.<br />
Folosirea repetată a acestui medicament<br />
conduce la epuizare fizică. Toxicomanii<br />
care le consumă în doze mari prezintă<br />
confuzie mentală şi un fel de stare psihotică<br />
gen „paranoia" (efect „parano"), în care<br />
predomină angoasa şi ideile de persecuţie;<br />
efectul „parano" regresează după câteva<br />
ore de la intoxicare. Uneori apare un delir<br />
paranoid cu halucinaţii şi cu elemente de<br />
automatism mental.<br />
AMINTIRE, fapt care revine în<br />
spirit.<br />
Amintirea nu există prin ea însăşi, ci<br />
este o manifestare a spiritului care reconstruieşte<br />
trecutul, retrăindu-1 prin prisma<br />
prezentului. Această reconstrucţie spontană<br />
este posibilă datorită cadrelor sociale<br />
ale memoriei (M. Halbwachs). Cu toate<br />
acestea, în pofida reperelor de care dispune,<br />
amintirea evocată nu este niciodată<br />
fidelă; ea este întotdeauna o interpretare,<br />
o schematizare a realităţii. Anumite amintiri,<br />
aparent insignifiante, pot masca experienţe<br />
infantile importante. S. Freud le-a<br />
dat numele de „amintiri-ecran". • UlTARE.<br />
AMNEZIE, slăbire sau pierdere<br />
a memoriei.<br />
A nu se confunda amnezia, fenomen<br />
patologic, cu uitarea*, care este un fenomen<br />
normal. Schematic, distingem două<br />
forme de alterare a capacităţii mnezice:<br />
una, numită „amnezie de fixaţie" (sau<br />
amnezie anterogradată), priveşte reţinerea<br />
amintirilor, pe când cealaltă, caracterizată<br />
de imposibilitatea amintirii, este numită<br />
„amezie de evocare" (sau amnezie retrogradă).<br />
Ea se poate datora unor leziuni<br />
vasculare ale encefalului, unor traumatisme<br />
cerebrale; se poate observa şi în psihoze,<br />
ca şi în stările nevropatice. în aceste<br />
din urmă cazuri, când bolnavul poate uita<br />
totul, inclusiv identitatea sa, amnezia este<br />
de origine emoţională (amnezie afectivă);<br />
funcţionează ca un mecanism de apă<br />
are împotriva angoasei, ca refuz al unei<br />
•ealităţi apăsătoare. Tratamentul indicat<br />
n acest caz este cel psihologic, vizând<br />
iuprimarea inhibiţiilor şi readucerea în<br />
conştiinţă a amintirilor uitate, prin jocul<br />
liber al asociaţiilor de idei.<br />
AMORF, tip de personalitate care<br />
se defineşte, în caracterologia lui<br />
G. Heymans şi E. Wiersma, printr-o<br />
slabă emotivitate- (nE), inactivitate<br />
(nA) şi ecou imediat şi pasager al<br />
impresiilor (P).<br />
Lipsit de ambiţie şi nepăsător, amorful<br />
trăieşte clipa prezentă şi îşi risipeşte timpul<br />
în plăceri şi distracţii multiple, realmente<br />
frivole. Câştigă simpatia anturajului dată<br />
fiind latura sa optimistă şi acomodantă.<br />
ANALIZĂ, descompunere a unui<br />
întreg în elementele sale.<br />
Analiza este mecanismul gândirii care<br />
concentrează atenţia asupra fiecăreia din<br />
părţile unui ansamblu şi caută legăturile<br />
lor posibile. împreună cu sinteza formează<br />
o unitate, un ansamblu complementar<br />
al reflecţiei. Procedând prin diferenţieri<br />
succesive, de la global la elementele prime,<br />
analiza este întâmpinată de sinteză mult<br />
înainte de a-şi fi terminat opera; regrupările<br />
au loc rapid şi apare schema completă,<br />
pe care o poate sesiza inteligenţa.<br />
Această metodă pare a fi cea mai<br />
eficace pentru învingerea dificultăţilor<br />
întâlnite de spirit pe calea cunoaşterii, aşa<br />
încât este utilizată în majoritatea sistemelor<br />
pedagogice. învăţarea cititului prin<br />
metoda globală', de exemplu, se bazează<br />
pe acest principiu.<br />
Acelaşi demers permite, în domeniul<br />
psihologic, descoperirea motivaţiilor* unor<br />
ANALIZA FACTORIALA<br />
comportamente; în cazul viselor", uitării*,<br />
lapsusurilor" şi atitudinilor' adoptate de<br />
indivizi analiza face să apară semnificaţiile<br />
ascunse.<br />
în sfera muncii, analiza sarcinilor şi<br />
a relaţiei „om-maşină" ocupă un loc<br />
determinant. Ea permite calcularea valorii<br />
relative a normelor şi justa remunerare,<br />
stabilirea circuitelor celor mai simple şi<br />
eliminarea gesturilor inutile, prevenirea<br />
accidentelor şi asigurarea pentru ucenici a<br />
unei pregătiri raţionale.<br />
ANALIZĂ DIDACTICĂ. Formarea<br />
psihanaliştilor cere, pe lângă cunoştinţe<br />
teoretice dobâdite la universitate şi institutele<br />
de psihanaliză, o psihanaliză* personală,<br />
de lungă durată (de la doi la patru<br />
ani), condusă de un psihanalist experimentat,<br />
abilitat de autorităţile superioare<br />
ale profesiei. Este vorba de o cură psihanalitică<br />
şi,în acelaşi timp, de un învăţământ<br />
oral, individual, la care trebuie să se supună<br />
acela care vrea să devină psihanalist.<br />
După această etapă, debutantul poate întreprinde<br />
cure, rămânând el însuşi un anumit<br />
timp sub controlul unui al doilea psihanalist,<br />
stăpân pe meserie.<br />
ANALIZĂ FACTORIALA, ramură<br />
a matematicii aplicate, concepută<br />
de CE. Spearman pentru analiza<br />
rezultatelor obţinute prin administrarea<br />
mai multor teste mentale,<br />
în general, această metodă statistică<br />
încearcă să pună în evidenţă<br />
factorii comuni unui ansamblu de<br />
variabile care au între ele anumite<br />
corelaţii.<br />
Când i se propun unui individ sarcini<br />
diferite, se constată că rezultatele nu se<br />
repartizează la întâmplare, existând între<br />
27