DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

BANDĂ
BABINSKI (Joseph), neurolog francez
(Paris, 1857 -id., 1932).
Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările
sale referitoare la sistemul nervos. A
demonstrat caracterul artificial al tulburărilor
observate în isteria zisă „isterie
de conversiune"", căreia i-a dat numele
de pitiatism, tulburare vindecabilă prin
persuasiune.
BABY-TEST, ansamblu de probe
care se bazează pe observarea sistematică
a dezvoltării sugarilor şi
copiilor mici.
Sunt explorate astfel diferitele aspecte
ale comportamentului: motricitatea, postura
(atitudinile faţă de fiinţe şi lucruri),
limbajul şi comportamentul psihosocial.
Primele scări de dezvoltare psihomotorie
în mica copilărie au fost elaborate de
A. Gesell' (1925) şi Ch. Biihler' (1932).
La sfârşitul anilor 1970, pediatrul american
J. B. Brazelton a propus o nouă scară
de evaluare a comportamentului neonatal.
în Franţa, psihologii utilizează mai ales
scara de dezvoltare psihomotorie a primei
copilării propusă de O. Brunet şi I. Lezine.
Unele baby-tests permit determinarea unei
vârste şi a unui coeficient de dezvoltare',
dar valoarea lor prcdictivă este destul
de slabă.
BAGDASAR (Dumitru), medici
specialist în neurochirurgie (Roşiesti,
jud. Vaslui. 1893-Bucureşti, 1946).
Şi-a însuşit tehnica neurochirurgicală
în clinica lui H.W. Cushing, la Boston
(1927-1929). în 1935 a creat primul
serviciu de neurochirurgie din România,
într-un pavilion al Spitalului Central din
Bucureşti. A scris, între altele: Chirurgia
durerii (1935); Troubles mentaux dans un
cas de tumeur du lobe frontal droit (1936),
în colaborare cu D. Constantinescu; Lathyrismul
(1945); Tratat de neurochirurgie
(1951). Membru de onoare postmortem al
Academiei Române (1948).
BALANSARE, mişcare alternativă
a corpului.
Balansarea capului sau a corpului, pe
picioare, în patru labe sau în poziţia aşezat
pe spate, se întâlneşte frecvent la copii, mai
ales în mediile spitaliceşti, în stabilimentele
sanitare sau cu caracter social. Acest comportament
nu este în sine patologic, dar
există riscul lovirii capului de elemente
solide. Acest fenomen ar fi mijlocul de a
rezolva o tensiune interioară provocată de
o carenţă afectivă sau de instabilitatea
relaţiilor existenţiale cu persoane din
anturaj. Se consideră a fi şi o activitate
autoerotică, în cursul căreia copilul s-ar
legăna pentru a-şi potoli trebuinţa de
dragoste nesatisfăcută. în afara stabilimentelor
spitaliceşti sau cu caracter social,
balansarea persistentă ar fi un fenomen
reacţionai la comportamentul mamei, a
cărei atitudine instabilă oscilează rapid
între severitate şi răsfăţul excesiv. -• TRI-
HOTILOMANIE.
BALBISM - BÂLBÂIALĂ.
BALINT (Michael), psihanalist britanic
de origine maghiară (Budapesta,
1896 - Londra, 1970).
Este celebru îndeosebi pentru că a organizat
seminarii de formare a asistenţilor
sociali şi a medicilor practicieni. „Grupurile
Balint" nu reunesc decât un mic număr
de participanţi şi funcţionează fără teme
prestabilite, fiecare putând evoca un „caz."
care îl preocupă. Rolul animatorului este
de ai determina pe membrii grupului să-şi
conştientizeze propriile atitudini, sentimente
şi procese psihice care intervin în
relaţiile lor cu pacienţii. Lucrările teoretice
ale lui Balint se axează pe problemele
regresiunii' şi pe ceea ce el a numit „dragostea
primară", fază foarte precoce în
procesul relaţiilor interumane, şi „defectul
fundamental", element cauzal al tulburărilor
psihologice. Dintre lucrările traduse
în limba franceză, cităm: Le medicin, son
mahidc ct hi maladie (1960); Le defaut
fondamental (1971); Amour primuire et
techniquc psychanalytique (1972), Les
voies de In regression (1972).
BANALITATE, caracter a ceea ce
este comun.
Numărul de răspunsuri banale relevate
în anumite teste (de asociaţii de cuvinte,
teste Rorschach', teste Rosenzweig*) permite
să se măsoare gradul de conformitate
socială şi să se deducă unele ipoteze
privind adaptarea, anxietatea sau calitatea
inteligenţei unei persoane.
BANDĂ, grup de indivizi.
De la o anumită vârstă, copiilor le place
să se reunească şi să se grupeze pentru a
se juca. Ei formează bande, în care se simt
solidari unii cu alţii. în unele cazuri, scopurile
bandei devin antisociale. Este vorba
de bandele de „marginali", a căror agresivitate
este, pe de o parte, semnul unui
violent protest împotriva societăţii, iar, pe
de altă parte, o afirmare inadaptată a
personalităţii virile. Adolescenţii care frecventează
asemenea bande se recrutează de
obicei din mediile defavorizate din centrele
urbane, din familiile disociate de
unde lipsesc autoritatea şi afecţiunea.
Intrând într-o bandă, ei îşi satisfac trebuinţa
de securitate şi de căldură afectivă;
găsesc aici, de asemenea, puterea care le
permite să înfrunte societatea şi sunt
descărcaţi de orice sentiment de vinovăţie,
deoarece colectivitatea din care fac parte,
banda lor, îi aprobă. Nu este imposibil să
se modifice scopurile bandelor de adolescenţi,
în această direcţie lucrează educatori
specializaţi, psihologi şi asistenţi sociali.
--• DELINCVENTĂ; DROG; TOXICOMANIE.
40 41