DICTIONAR DE PSIHOLOGIE -Larousse.pdf - Soroca

SECUNDARITATE
profesional. Sunt prevăzute,de asemenea,
stagii de practica în industrie. -» CLASE
DE INTEGRARE ŞCOLARĂ.
SECUNDARITATE, pentru şcoala
franco-olandeză de caracterologie,
influenţă durabilă a evenimentelor
psihologice din trecut, care continuă
să aibă răsunet asupra psihismului
unor subiecţi, mergând chiar
până la mascarea experienţelor
prezente.
Subiectul „secundar" este metodic,
ataşat tradiţiilor, (idei prietenilor săi.
SECURITATE, pace a spiritului
datorată convingerii că individul
nu are a se teme de nimic.
Ea constituie una din trebuinţele fundamentale
ale omului, condiţia esenţială a
sănătăţii sale mentale. Copilul îşi găseşte
securitatea datorită prezenţei senine şi
afectuoase a părinţilor, stabilităţii condiţiilor
sale de existenţă, disciplinei obişnuite
a educaţiei sale. în mediul său astfel
definit, el îşi reperează din timp poziţia, se
acomodează cu rolul său şi, simţindu-se
protejat, avansează cu încredere în viaţă.
Adolescentul se simte mai greu în securitate
deoarece, nefiind nici copil şi nici
adult, nu are un statut precis. La bărbat,
mijlocul de conservare a securităţii este
conformismul social; multe persoane ţin
pasul cu moda, de exemplu, pentru a nu
bate la ochi. Acela care a atins maturitatea
psihologică nu se teme să-.şi afirme individualitatea.
SEGREGAŢIE, acţiune de separare
a elementelor.
în câmpul perceptiv distingem forme"
pe care le percepem ca pe nişte figuri
280
detaşate de fond. Acest proces are loc în
mod natural atunci când câmpul perceptiv
este puternic structurat; el necesită, dimpotrivă,
un efort de atenţie din partea observatorului
atunci când obiectul nu are nici
o tendinţă spontană de a se separa de
ansamblu. O perlă neagră în mijlocul unor
pietricele albe este imediat reperată, pe
când un pietroi între alte pietroaie trebuie
căutat. Segregarea obiectului depinde de
structurarea câmpului perceptiv sau, când
acesta nu este suficient de organizat, depinde
de personalitatea observatorului, de motivaţiile
sale, de atitudinile şi experienţa sa.
Segregaţia umană constă în separarea
persoanelor după anumite criterii, definite
în prealabil (rasă, religie, infirmitate etc.)
Ea este uneori utilă din raţiuni tehnice. în
cazul reeducării copiilor orbi sau surdomuţi,
de exemplu, dar mult prea adesea
răspunde unor principii iraţionale şi cona
psihopaţilor sub regimul nazist).
SEGUIN (Edouard), pedagog şi medic
francez (Clamecy, Nievre, 1812 -
New York. 1880).
Discipol al lui J. M. ltard*, care a pus la
punct o metodă senzorială pentru educarea
micului „sălbatic din Aveyron" (1797), sa
interesat de copiii arieraţi, a diferenţiat
idioţia (oprire a dezvoltării mentale) de
demenţă (deteriorare a psihicului) şi a
perfecţionat un material senzorimotor, din
care mai târziu se va inspira Măria
Montessori". După ce a deschis la Paris
o şcoală pentru anormali, s-a stabilit în
Statele Unite, unde şi-a răspândit metoda,
ale cărei principii sunt expuse în cartea
intitulată Tratamentul moral, igiena şi
educaţia idioţilor şi a altor copii arieraţi
(1846).
SELECŢIE PSIHOLOGICĂ, ale
gere voluntară făcută după criterii
prestabilite.
Introducerea metodei testelor în psihologie
a permis clasarea indivizilor şi selecţionarea
acelora care par apţi să îndeplinească
anumite funcţii. Aplicarea acestor
tehnici în industrie a avut ca efect reducerea
considerabilă a numărului de accidente,
scăderea cheltuielilor destinate învăţământului
şi creşterea productivităţii. Cu
toate acestea, spre a tempera ceea ce ea are
dezumanizant, selecţia profesională nu
trebuie să se limiteze la a reţine subiecţii
capabili să ocupe un anumit loc de muncă,
ci să se străduiască să-i orienteze pe ceilalţi
candidaţi spre muncile care li se potrivesc
cel mai bine.
Toate armatele moderne sunt dotate
cu un serviciu de selecţie şi orientare a
personalului. După o examinare preliminară,
simplă şi rapidă (preselecţie), pentru
alegerea viitorilor specialişti sunt utilizate
baterii de teste, ajustate pentru fiecare post
de combatant. Beneficiile realizate ca
urmare a acestei selecţii reprezintă un câştig
de circa o treime (34%) în comparaţie
cu metoda tradiţională de recrutare.
în domeniul şcolar, selecţia şcolarilor
„supradotaţi"', capabili să progreseze în
studiile lor mult mai rapid decât ceilalţi
copii, este aplicată în ţări ca Rusia şi
Statele Unite.
SELF-GOVERNMENT, sistem englez
de administrare, în care grupuri
determinate sunt lăsate libere
să se guverneze după bunul lor
plac.
Aplicat la educaţia copiilor şi adolescenţilor,
acest sistem constituie o excelentă
metodă pedagogică, dar practica sa ridică
SELYE
probleme delicate. Self-government-u\ îi
determină pe minori să participe activ la
organizarea grupului lor. Asumându-şi
iniţiative şi responsabilităţi adevărate, ei
fac ucenicia libertăţii şi a autonomiei.
Adesea nu este vorba decât la o participare
la disciplina clasei, dar uneori sistemul
este împins până la constituirea de mici
republici ale copiilor, care au adunările lor
legislative şi puterile lor executive. Acest
mod de administrare există îndeosebi în
ţările anglo-saxone, dar îl găsim şi în
Elveţia şi Rusia (A. S. Makarenko* l-a utilizat
în centrele lui de reeducare); în Franţa,
de la înfiinţarea sa, în 1899, şcoala din
Roches (Eure) aplica acest sistem. -> NEIL
(ALEXANDER SUTHERLAND); SCOUTISM.
SELYE (Hans), medic canadian de
origine austriacă (Viena, 1907 -
Mont real, 1982).
A devenit celebru prin a sa descriere a
sindromului general de adaptare (S.G.A.)
Adaptarea este însăşi condiţia vieţii. Fie că
este vorba de intoxicaţie, de infecţie
microbiană sau de o emoţie puternică,
organismul îşi mobilizează mecanismele
de apărare spre a face faţă acestor agenţi
stresanţi. Primul moment al S.G.A. este
reacţia de alarmă, care se manifestă mai
ales prin hipotensiune, tahicardie şi producerea
continuă de catecolamine, A.C.T.H.
şi corticosteroizi. Urmează perioada de
rezistenţă, în cursul căreia reacţiile de
apărare se intensifică şi adaptarea dobândită
se menţine. Dacă stresul" încetează,
echilibrul redevine normal; dacă persistă,
organismul se epuizează. Stadiul de epuizare
se defineşte prin incapacitatea subiectului
de a se mai apăra. în acest caz au
loc modificări funcţionale, metabolice şi
anatomice care pot să ducă la moarte.
281