Sibiul Medical nr 4_2007.p65

såpunuri, cosmetice, unele vaccinuri pentru råcealå, rabie,
difterie, gama–globulinå,etc (10). Se mai gåseçte în
alimente, peste 1500 de preparate conÆinând Hg. (12)
Organismul nu reÆine Hg metalic çi îl eliminå prin urinå,
iar nivelurile sanguine çi urinare de Hg sunt influenÆate de
factori fårå legåturå directå cu amalgamul. Hg elementar
pare a avea o contribuÆie reduså la încårcåtura totalå a
organismului, nivelurile sanguine fiind corelate cu
expunerea profesionalå çi cu dieta, în timp ce nivelurile Hg
urinar sunt corelate cu metodele de condensare ale
amalgamului çi de ventilaÆie din cabinet (1,2,5).
OMS a estimat cå ingestia de alimente de origine
marinå o datå pe såptåmânå determinå niveluri ale Hg
urinar de 5–20 ìg/L, de 2 – 8 ori mai mari decât nivelul
expunerii la amalgam (! ìg/L= 1 mg./m 3 =1 parte pe
miliard) (5). Nivelul maxim admis în sânge este de 3 ìg/L.
Studiile au aråtat cå restaurårile de amalgam proaspåt cresc
valoarea Hg din sânge pânå la 1–2 ìg/L çi acesta se reduce
dupå îndepårtarea amalgamului, timpul de înjumåtåÆire a
Hg fiind de 1–2 luni (5).
Studiile efectuate pentru evidenÆierea raportului
restauråri de amalgam/ valoarea Hg în sânge nu au
demonstrat corelaÆii certe, dar au aråtat existenÆa unor
legåturi între valoarea Hg în sânge la personalul medical
çi cantitatea de vapori de Hg din cabinetele dentare, deci
practic, cu expunerea profesionalå çi nu cu numårul
obturaÆiilor de amalgam. (3,5)
Cele mai importante surse de expunere mercurialå
pentru om sunt (Fig.1):
Fig.1– Cele mai importante surse de expunere
mercurialå pentru om.
În oraçe se gåsesc aproximativ 3 ìg/m 3 aer de Hg iar
la sate doar 0,03 ìg/m 3 de aer. Datoritå presiunii crescute a
vaporilor de Hg, cantitatea de Hg în aer e mai crescutå
vara, în timpul zilei çi mai scåzutå iarna. În timpul nopÆii,
nivelul mediu de Hg în aer este de 1,5ìg/m 3 dar în zonele
industriale poate depåçi 50ìg/m 3 . Consumul zilnic de Hg
din aer, alimente çi apå este de 10–20 ìg, la o dietå cu
puÆinå carne de peçte.(9,10)
Zilnic omul ia din hrana aproximativ 22ìg de Hg sub
formå de cationi de metilat de Hg la care se adaugå de
concentraÆia naturalå a Hg din mediu çi de emisiile
industriale de Hg. (9,10)
În Anglia sunt deversate anual 0,7–7 tone de Hg, mare
parte provenind din cabinetele dentare unde se aplicå
cca.11 milioane de obturaÆii de amalgam/an.(13).
Cantitatea a scåzut vizibil în ultimii ani datoritå criteriilor
OMS de plasare çi distrugere a rezidurilor cabinetelor
dentare.(2,4, 8,12) OMS (1966) a evaluat consumul de
Hg din industria mondialå la cca 10.000 tone /an, medicilor
dentiçti revenindu–le din aceasta cam 3%. Prin surse
naturale ca erupÆiile vulcanice, se polueazå mediul ambiant
cu cca.15.000 tone de Hg. iar alte surse provin prin
evaporarea din ocean, arderea combustibililor fosili, din
agriculturå, etc. (8)
MERCURUL PROVENIT DIN AMALGAMELE
DENTARE
În fiecare an se realizeazå cam 200 de milioane de
restauråri cu amalgam în SUA çi Europa, açadar utilizarea
amalgamelor este considerabilå, iar experienÆa acumulatå
în aceast sens, vastå. Hg din amalgamele dentare este de
ani buni obiect de discuÆie între specialiçti; se vorbeçte
frecvent despre incompatibilitatea sa çi reacÆiile alergice
nespecifice pe care le genereazå. (13)
Amalgamele dentare conÆin între 43–50,5% Hg (din
greutate) înainte de mixare çi mai puÆin dupå condensare.
ObturaÆiile de amalgam elibereazå cantitåÆi mici de Hg.(4,13):
• în timpul triturårii çi vehiculårii amalgamului, când
materialul este încå plastic;
• în cursul condensårii sale în cavitate çi a timpului
de prizå;
• în timpul prelucrårii restaurårii, finisårii/lustruirii
çi la îndepårtårea sa din preparaÆie;
• consecutiv periajului çi activitåÆii masticatorii çi
al consumului de båuturi;
• prin fenomenul chimic de coroziune;
• prin eliminare lentå, îndelungatå a Hg rezidual din
straturile superficiale ale obturaÆiei.
La nivelul organismului pot apare reacÆii locale
(inflamaÆii ale pulpei dentare apårute în anumite situaÆii
clinice, reacÆii ale mucoasei bucale, tatuajul gingival) çi
sistemice.
Simptomatologia intoxicaÆiei cu Hg este vagå çi poate
fi asociatå cu alte afecÆiuni medicale, fiind greu de stabilit
un diagnostic de acest gen. MulÆi pacienÆi acuzå
„intoxicaÆia cu Hg din amalgam” motivaÆi de mediatizarea
excesivå a acestei probleme deçi ei suferå de alte afecÆiuni.
Studii efectuate pe loturi mari de pacienÆi au demonstrat
cå aceste afecÆiuni nu au legåturå cu obturaÆiile de
amalgam, concluzia fiind cå aça zisul sindrom de
„intoxicaÆie la amalgam „ apare ca urmare a disfuncÆiilor
psihice a cåror semne çi simptome nu au putut fi explicate
de pacient. (8,13)
Pe seama Hg din amalgam au fost puse o serie de
afecÆiuni ale unor sisteme importante: auditiv, sistemul
renal, SNC, respirator, digestiv, vizual, reproducåtor,
imunitar, etc.
Este foarte important ca medicul dentist så
conçtientizeze cå problema intoxicaÆiei cu Hg din amalgam
este complexå, cu componente biologice, psihologice çi
sociale çi simptomele acuzate de pacienÆi pot fi reale, dar
nu pot fi corelate doar cu ingestia de Hg din amalgam.
Medicul specialist poate pune un diagnostic de intoxicaÆie
cu Hg sau dimpotrivå, a unei alte afecÆiuni pe care pacientul
este dispus, neânÆelegând–o, så o asocieze cu aceasta. (13)
10 „Sibiul Medical“ Volum 19 Nr. 4/2007