Sibiul Medical nr 4_2007.p65

ale rezorbÆiei osoase se înregistreazå çi în situaÆia punÆii
dentare pe implanturi.
Von Wowern çi Gotfredsen (2) într–un studiu de 5
ani pe un numår de 22 de pacienÆi edentaÆi total (18 femei
çi 4 bårbaÆi), restauraÆi cu 2 implanturi dentare tip Astra
Tech în regiunea caninå çi aleator sistem de retenÆie pe
bazå de barå çi butoni de presiune, sesizeazå o remodelare
în sensul apoziÆiei osoase, determinatå de forÆele
funcÆionale generate de implanturile dentare, independent
de tipul de sistem de retenÆie pentru protezå.
Aceste rezultate vin în sprijinul literaturii de
specialitate în biologie osoaså, care demonstreazå
remodelarea osoaså în sens de augmentare, ca o consecinÆå
a solicitårii funcÆionale, fapt care minimizeazå çi în unele
cazuri contracareazå schimbårile fiziologice, datorate
vârstei în procesul de remodelare osoaså.
În situaÆia supraprotezårii, transferul sarcinilor
ocluzale la osul mandibular trebuie dispersat între
implanturile dentare çi creasta rezidualå, sistemul de
retenÆie influenÆând valoarea relativå a sarcinilor. Când
este utilizatå o barå fixatå prin douå implanturi, forma barei
çi secÆiunea acesteia vor influenÆa transmiterea sarcinilor
ocluzale. Barele cu secÆiune ovalå sau rotunjitå permit
miçcåri verticale çi rotaÆionale, spre deosebire de cele cu
sectiune dreptunghiularå, care transmit sarcina ocluzalå
cu precådere implanturilor çi mai putin crestei alveolare
distale.
Kordatzis çi colaboratorii (3), într–un studiu în care
a investigat, cu ajutorul tomografiilor rotaÆionale, rezorbÆia
crestei edentate teminale mandibulare la pacienÆi reabilitaÆi
cu protezå totalå, comparativ cu o supraprotezare pe douå
implanturi dentare, a måsurat o medie de 1,63 mm de
rezorbÆie osoaså în 5 ani la pacienÆii cu proteze
conventionale, faÆå de 0,69 mm în 5 ani la cei cu
supraproteze pe 2 implanturi.
Cele mai multe studii recente aratå o reducere a
rezorbÆiei crestei alveolare în regiunea lateralå çi o apoziÆie
osoaså funcÆionalå în zona frontalå, în cazul supraprotezårii
cu implanturi dentare la mandibulå.
NUMÅRUL RECOMANDAT DE IMPLANTURI
DENTARE
Meijer çi colab. (4) au determinat diferenÆa în
distribuÆia tensiunilor în osul din jurul implanturilor
dentare, folosind analiza elementelor finite pe doua modele
diferite, çi anume: cu 2 çi cu 4 implanturi dentare plasate
interforaminal pe un model mandibular. Pe ambele modele
s–a înregistrat o reducere evidentå a tensiunilor, fårå a
depinde semnificativ de numårul de implanturi dentare.
În sprijinul acestui material vine çi studiul prospectiv
pe o duratå de 12 luni al lui Batenburg çi colab. (5), care
evalueazå 60 de pacienÆi edentaÆi mandibular çi restauraÆi
prin suprarpotezare, împårÆiÆi în 2 grupe: primul pacient
tratat cu 2 implanturi IMZ çi cel de–al doilea pacient cu 4
implanturi IMZ, sistemul de retenÆie fiind barå cu cålåreti.
S–au efectuat radiografii standardizate la 0, 6 çi 12 luni
de la inserÆia lucrårii protetice. Nu au fost gåsite diferenÆe
semnificative ale sånåtåÆii periimplantare. Aceste studii
sunt în consens cu studiul retrospectiv a lui Mericske–
Stern (6) pe un lot de 67 pacienti, împarÆit în 3 grupuri: 29
de pacienÆi cu 2 implanturi conectate printr–o barå, 27 cu
2 implanturi independente çi butoni de presiune çi 11
pacienÆi cu 3 sau 4 implanturi dentare, conectate prin bare.
Au ajuns la concluzia, cå retenÆia, stabilitatea çi echilibrarea
ocluzalå a protezei nu cresc semnificativ, odatå cu creçterea
numårului de implanturi.
Studiile prospective çi retrospective de care dispunem
în literatura de specialitate, legate de supraprotezarea pe
2, 3 sau 4 implanturi dentare indicå faptul, cå gradul de
supravieÆuire al implanturilor este comparabil cu cel în
care sunt implicate punÆi pe implanturi. În cele mai multe
studii rata de supravieÆuire a implanturilor dentare este de
90%.
Legat de menÆinerea sånåtåÆii Æesuturilor
periimplantare, studiile lui Engquist çi colab (7) çi
Mericske–Stern (6), indicå faptul cå nu existå diferenÆe
clinice între supraprotezårile pe implanturi dentare,
dependent de numarul de implanturi (2, 3 sau 4 situate
interforaminal). În acelaçi studiu, Engquist çi colab. (7)
aratå ca nu este necesar ca implanturile dentare så fie
solidarizate între ele printr–o barå. Utilizarea a mai mult
de doua implanturi dentare a fost recomandatå numai în
urmatoarele situatii: maxilar dentat, implanturi cu lungime