Sibiul Medical nr 4_2007.p65

poate manifesta çi ca o endarteritå (de exemplu în coarctaÆia
de aortå) sau poate apårea pe diferite materiale introduse
în corpul uman cum ar fi liniile intravenoase, sondele de
pace–maker, valvele artificiale, etc.
S–a renun?at la clasificarea anterioarå a EI în
subacutå, acutå sau cronicå. O nouå clasificare bazatå pe
recomandårile ESC (European Society of Cardiology) [2]
este prezentatå în tabelul I.
Tabel I – Recomandårile ESC 2007 asupra clasificårilor
çi terminologiei
EI poate fi clasificatå în funcÆie de:
Activitate: activå çi vindecatå
RecurenÆå:
AcurateÆea
diagnosticului:
CircumstanÆe
speciale:
Dupå zona
afectatå:
Dupå agentul
etiologic:
recurentå, dacå simptomele reapar
în mai puÆin de un an dupå
eradicare sau interven?ie;
persistentå, dacå eradicarea nu s–a
putut realiza.
cert, dacå vegetaÆiile
sunt observate în prezenÆa unei
infecÆii sistemice; probabil, dacå
tabloul clinic este sugestiv çi
posibil dacå dovezile clinice sunt
mai puÆin elocvente (de ex.
diagnosticul diferenÆial al febrei).
EI apårutå pe
protezele valvulare (precoce, dacå
apare la un an dupå înlocuirea
valvei, contrar, tardivå), EI cauzatå
de sondele de pace–maker çi EI la
pacienÆi consumatori de droguri
intravenoase.
mitralå, aorticå,
tricuspidå, pulmonarå, partea
dreaptå sau stângå a inimii.
de ex. EI
stafilococicå, streptococicå,
fungicå, etc.
EPIDEMIOLOGIE
Profilul epidemiologic al EI a suferit unele modificåri
în ultimii ani. Cunoscutå în trecut ca o boalå ce afecta
adul?ii tineri cu boalå valvularå reumatismalå, aståzi EI
afecteazå pacienÆi mai vârstnici, necunoscu?i cu
valvulopatie, mult probabil ca rezultat al amplorii
procedurilor invazive diagnostice.
IncidenÆa EI la populaÆia generalå este estimatå la 14–
31 de cazuri pe milion de persoane pe an [3,4]. Subgrupurile
cum ar fi persoanele imunocompromise çi consumatorii de
droguri intravenoase prezintå o incidenÆå mai ridicatå a EI.
IncidenÆa EI creçte odatå cu vârsta çi este mai ridicatå la
sexul masculin comparativ cu cel feminin.
FACTORI DE RISC
Valvulopatia (indiferent de localizare) congenitalå sau
dobânditå reprezintå un factor de risc crescut pentru EI
(Tabel II).
Tabel II – Leziuni care determinå un risc crescut al EI
Boalå cardiacå valvularå congenitalå sau dobânditå,
incluzând valve aortice bicuspide çi prolaps de valvå
mitralå;
PrezenÆa protezelor valvulare;
EI în antecedente;
Imunosupresie (de ex. dupå transplant de organ);
Cardiomiopatia hipertroficå obstructivå;
Defect de sept ventricular;
Boalå cardiacå congenitalå cianogenå;
Leziuni de shunt (congenital sau chirurgical cu
excepÆia defectului septal atrial de tip secund);
CoarctaÆia de aortå;
AGENæII PATOGENI
Aproape toate bacteriile patogene cunoscute pot fi
implicate în etiologia endocarditei infec?ioase. În practica
curentå o contribuÆie semnificativå o au doar o varietate
limitatå de microorganisme. Bacteriile intervin în 90% din
cazuri, iar într–un procent de sub 10%: fungi, Rickettsia
?i Chlamydia. Este demn de remarcat faptul cå EI este cel
mai adesea o afec?iune produså de bacteriile Gram
pozitive, mai ales de coci: [7,8]
• Staphyloccocus aureus, hemolitic (meticilino
sensibil çi/sau rezistent) un microorganism extrem
de agresiv çi distructiv, cauzeazå 90% din cazurile
de EI stafilococicå.
• Staphylococcus epidermitis este agentul etiologic
cel mai frecvent incriminat în EI pe protezå
valvularå precoce.
• Streptococcus viridans, aceste bacterii sunt cel mai
frecvent incriminate în EI pe valve native – 30–
65% din cazuri.
• Streptococcus bovis este implicat în 27% din EI
pe valvå nativå.
• Streptococcus pneumoniae realizeazå doar 1–3%
din EI pe valve native.
• enterococii sunt implicaÆi în proporÆie de 5–15%
pe valvele native çi un procent similar pe protezele
valvulare.
TABLOU CLINIC
Tabloul clinic în endocardita infec?ioaså este extrem
de polimorf çi constå în: febrå, frisoane, stare de curbaturå,
transpiraÆii nocturne, scådere în greutate, artralgii; acestea
sunt simptome sistemice nespecifice de EI, mai ales în
formele de lungå duratå, denumite anterior ca „subacute”.
Trebuie menÆionat faptul cå la vârstnici aceste simptome,
inclusiv sindromul infecÆios, pot fi moderate sau
inexistente. La pacienÆii imunodeprimaÆi, semnele clinice
de infecÆie generalizatå pot så lipseascå. Totuçi EI, fårå o
creçtere moderatå a temperaturii, este foarte rarå.
Tegumentele calde, uscate, tahicardia çi splenomegalia
(mai ales în formele trenante) sunt semne fizice adiÆionale
ale inflamaÆiei sistemice.
„Sibiul Medical“ Volum 19 Nr. 4/2007 51