Sibiul Medical nr 4_2007.p65

Black demonstreazå cå conÆinutul aliajului, modul
de preparare çi manipulare al materialului, sunt factori
foarte importanÆi pentru contracÆia sau expansiunea de
prizå çi rezistenÆa finalå a masei de amalgam întårit. El a
spus: „Fabricantul face aliajul, dentistul face amalgamul
„(4).
În urmåtorii ani existå referiri foarte puÆine despre
amalgamul dentar.
În 1900 Sullivan (citat de 5) introduce amalgamul
de cupru binar, format din cupru çi mercur, el necesitå
încålzire pentru a deveni plastic. Este utilizat iniÆial la
obturarea dinÆilor permanenÆi dar va råmâne pânå prin anii
1980 util doar pentru obturarea dinÆilor temporari, a cåilor
false, obturatii retrograde datoritå proprietåÆilor clinice
nesatisfåcåtoare çi a biocompatibilitåÆii cu Æesuturile
parodontale,.
În 1909 apare ediÆia a çasea a cårÆii despre metalurgia
stomatologicå a lui C.J.Essing çi A. Koenig (citaÆi de 4)
care are un capitol despre amalgame çi utilizarea lor în
stomatologie.
În anul 1913 Paul Dubois (5) publicå la Paris cartea
« Thérapeutique de la carie dentaire » (éd.V–a) în care
apar câteva formule de aliaj pentru amalgam în care
predominå argintul, aurul apårând în proporÆie foarte micå
el putând fi înlocuit de cupru çi o proporÆie mai mare de
staniu.
În 1924 Roussel (citat de 6) raporta faptul cå
amalgamul çi–a fåcut intrarea puÆin câte puÆin în practica
dentarå. În acelaçi an apare a IV–a ediÆie a cårÆii de
metalurgie a lui Hodgen çi Millbery (citaÆi de 4) în care
un loc aparte îl ocupå amalgamul.
Din 1919 Biroul NaÆional de Standarde din America
se va ocupa tot mai intens de relizarea unui amalgam dentar
cu calitåÆi optime, pentru formularea de precizåri în
selectarea lor. În 1925 apare SpecificaÆia Nr.356 pentru
amalgame, recunoscutå în 1934 de AsociaÆia Dentiçtilor
Americani (ADA) (4). În 1929 ADA va adopta SpecificaÆia
ADA Nr.1 pentru amalgam, rezultat al cercetårilor Biroului
NaÆional al Standardelor ce stabileçte un set unic de teste
de determinare a proprietåÆilor lui çi restricÆiilor privinnd
compoziÆiei aliajului. Va fi revizuitå în 1975 (1).
În Germania, dupå primul råzboi mondial, primele
studii serioase asupra amalgmului le–a fåcut celebrul
biochimist din Karlsruhe prof. Stock în „Revue de Chimie
Aplliquée”. În 16 iunie 1928 el relateazå, sub titlul „La
danger du mercure et des obturations par amalgames „
posibilitatea unor intoxicaÆii mercuriale prin obturaÆii de
amalgam dar aceasta afirmaÆie nu a fost demonstratå de o
manierå convingåtoare çi de necontestat. În acea epocå
l’Asociation de Médicine Interne din Germania declara çi
ea cå intoxicaÆia cu mercur a purtåtorilor de amalgam este
posibilå.(6)
Cercetårile privind amalgamul de argint nu se opresc
aici astfel încât în anul 1961 apare pentru prima datå
amalgamul cu particule sferice (Demarée çi Tylor citaÆi
de 4) iar în 1970 Mahler iniÆiazå primele studii asupra
amalgamelor nongama 2 cu fazå dispersatå.
O estimare fåcutå în anii 70 privind consumul de
amalgam din America aratå o cantitate de 100.000 kg/an,
el scåzând în anii 90 la doar 70.000 Kg/an. Amalgamul
este utilizat în anul 1996 de 92% din dentiçtii americani
pentru reconstituirea dinÆilor laterali ei realizând la acea
datå mai mult de 1.000.000 obturaÆii de amalgam pe an
(7).
În anul 1980, apar în America (statul Colorado) opinii
cu privire la faptul cå de o serie de afecÆiuni ale SNC çi
cardio–vascular ar putea fi responsabil amalgamul,
iscându–se astfel o nouå controverså privind amalgamul.
Apar cereri izolate de interzicere a utilizårii amalgamului
ca material restaurator dar cercetårile din America çi alte
state europene au demonstrat cå aceste opinii nu se susÆin
practic.(2,7)
Institutul NaÆional de Sånåtate pentru cercetåri
Stomatologice (FDA) a organizat dezbateri cu
participarea unor oameni de çtiinÆå de faimå
internaÆionalå çi practicieni dentiçti, iar concluzia
acestora a fost cå amalgamul dentar nu prezintå un
pericol pentru sånåtatea oamenilor. Apare clar faptul
cå existå risc pentru sånåtatea personalului medical çi
ajutåtor în condiÆiile påstrårii çi manipulårii incorecte
a materialului çi a rezidurilor sale çi a mercurului.
Concluziile au determinat apariÆia unor norme
obligatorii de manipulare çi igienå a mercurului din
amalgam çi a amalgamului, norme ce sunt stipulate în
obligaÆiile unui practician dentist.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÅ
1. Bratu D.– Materilelle dentare Ed. II–a, Ed Helicon
Timiçoara 1998, 229–269
2. Bayne C.S., Taylor D.F.– Dental amalgam În Sturdevant
C.M., Robertson Th.M.,Heymann H.O.,Sturdevant
J.R.–The Art and Science of Operative Dentistry Third
ed. Mosby Year BOOK Inc. ST. louis, Missouri
1995,219–234
3. Cârligeriu V.,Bold A.– Odontoterapia restauratoareEd.a
III–a Ed,Mirton Timiçoara 2007,293–300
4. Craig R,C. – Materialele dentare restaurative Ed.ALL
EducaÆional, Bucureçti 2001, 275–324
5. Dubois Paul– Therapeutique de la Carie Dentaire.Ed.
5, Ed. Vigot Freres Paris 1913, 261—274
6. Marois M., Marmasse A.– L’amalgame În Marmasse
A.– Dentisterie Operatorie.Tom II Dentisterie
restauratrice Ed. J.B.Baillere et fills, Paris 1967, 535–
559
7. Montain B.– Les dangers des amalgames dentaires
Ed.Encre Paris 1996
8 Nolden R.– Zahnerhaltungskunde Präventive. Ed. Georg
Thieme Verlag Stuttgart–New York 1994, 48–57,
149–169.
9. Sauerwein Ernst– Zahnerhaltuungskunde ed.Thieme
Verlag Stuttgart 1981, 72–76
10. Schroeder H.E.– Orale Struktur Biologic 3 Angl.
Ed.Thieme Verlag Stuttgart 1984, 4, Angl. 1003.
11. Zerosi C.– Terapeutica conservativå în
odontostomatologie Ed II–a Ed. Medicalå
BUÂucureçti 1065, 143–149
8 „Sibiul Medical“ Volum 19 Nr. 4/2007