Sibiul Medical nr 4_2007.p65

dentiçti, examenele de echivalare ale acestora, nefiind
deloc serioase.
De fapt, în facultåÆile de medicinå din Rusia æaristå
(de fapt, sfârçitul secolului al XIX–lea çi începutul
secolului XX), nu erau predate viitorilor medici de
medicinå generalå, nici cele mai elementare noÆiuni de
patologie buco–dentarå. Numai câÆiva dintre medicii
generaliçti, våzând aceste goluri, încercau så le completeze,
cåutând så rezolve cât mai çtiinÆific unele probleme în
legåturå cu tratamentul dinÆilor sau al altor afecÆiuni buco–
dentare.
Printre cei care au studiat çi au publicat în aceastå
direcÆie, citåm:
• A.K. Padbelokii: Cercetarea microbilor din
regiunea bucalå la adulÆi çi copii, în stare
sånåtoaså (1890);
• A.K. Limberg: Profilaxia contemporanå çi
distrugerea dinÆilor (1891);
• N.N. Znamenschi: Pioreea alveolarå, anatomia
ei patologicå, cauze çi tratarea radicalå (1902).
Totuçi, cu câÆiva ani înainte de începerea Primului
Råzboi Mondial, în câteva facultåÆi de medicinå din Rusia
æaristå, fusese admiså predarea unui curs intitulat „Boli
dentare”, care nefiind înså obligatoriu, era frecventat de
foarte puÆini studenÆi.
Çi în România, înainte de Primul Råzboi Mondial,
situaÆia a fost similarå. Încercårile Doctorului Dimitrie D.
Niculescu, specializat în stråinåtate în stomatologie, de a
introduce facultativ studiul acestei specialitåÆi în
învåÆåmântul medical, s–a lovit pentru început de
împotrivirea personalului FacultåÆii de Medicinå din
Bucureçti.
Totuçi, în anul 1903, la Facultatea de Medicinå din
Bucureçti, docentul Dimitrie Niculescu a susÆinut primul
curs liber de „boala de dinÆi çi gurå”, cu subtitlul
„ImportanÆa cunoçterii boalelor de dinÆi çi gurå de cåtre
medici çi societate. Necesitatea ca dentistul så fie doctor
în medicinå”. Este interesant faptul, cå docentul D.
Niculescu a întâmpinat extrem de multe dificultåÆi, înainte
de a i se accepta susÆinerea axamenului de docenÆå pe o
temå dentisticå, fiind nevoie de intervenÆia lui Spiru Haret,
ministrul educaÆiei publice în acea perioadå. Deçi cursul
de dentisticå era facultativ, studenÆii mediciniçti s–au
dovedit extrem de interesaÆi, fecventând în numår mare,
cursurile libere Æinute de docentul D. Niculescu.
Din påcate, din motive politice, acest curs se suspendå
în anul 1907. Docentul D. Niculescu, chiar dacå nu a mai
Æinut cursuri la Facultatea de Medicinå din Bucureçti,
continuå så desfåçoare o activitate çtiinÆificå, lucrårile sale
adresându–se medicilor generaliçti çi chirurgilor. Este în
continuare preocupat de pregåtirea stomatologicå a
absolvenÆilor FacultåÆii de Medicinå.
Pe acest fond de concurenÆå existentå între medicii
stomatologi cu pregåtire de medicinå generalå çi
specializare de stomatologie çi dentiçtii improvizaÆi, fårå
pregåtire de specialitate, se înfiinÆeazå în anul 1916, fårå
eficienÆå dealtfel, „Sindicatul Dentiçtilor din România”,
care tipåresc çi un buletin ala acestei specialitåÆi.
Çi în Rusia, odatå cu venirea anului 1917 çi totodatå
a Marii RevoluÆii Socialiste din Octombrie, s–au creat pe
lângå facultåÆile de medicinå çi „Catedre de Stomatologie”.
Acestea au determinat rostul çi dezvoltarea ulterioarå a
stomatologiei.
De fapt, Primul Råzboi Mondial a scos în evidenÆå
lipsa unui corp medical stomatologic, care så facå faÆå
patologiei de råzboi buco–dentare, ca så nu mai vorbim
de faptul, cå çi în condiÆii normale, lipsa stomatologilor a
fost mult resimÆitå.
În anul 1919, prin alipirea Ardealului la vechea Æarå,
s–a moçtenit çi vechea clinicå de la Cluj–Napoca, pe care
a înfiinÆat–o çi a condus–o reputatul profesor Gh. Bilaçcu
În anul 1923 a avut loc la Bucureçti „Congresul
AsociaÆiei Doctorilor în Medicinå Stomatologi”, la care a
luat parte çi o delegaÆie a studenÆilor bucureçteni, care au
cerut cu insistenÆå înfiinÆarea în capitala Æårii a
învåÆåmântului stomatologic.
Un rol important în dezvoltarea stomatologiei în
România interbelicå, l–a avut legea Ministerului SånåtåÆii,
Muncii çi Ocrotirii Sociale din anul 1923, care prevedea
ca, pe lângå toate facultåÆile de medicinå så fiinÆeze câte o
catedrå de odontologie, pentru învåÆåmântul medical
general çi câte un institut de stomatologie, pentru
specializarea medicilor în arta dentarå.
Tot acum apar mai multe publicaÆii, cu un caracter
pronunÆat de apårare a intereselor profesionale ale
dentiçtilor, cum ar fi: Buletinul SocietåÆii Doctorilor
Dentiçti din România (1916), Revista ÇtiinÆificå Dentarå
(1921), Presa Dentarå (1921), iar 16 ani mai târziu este
înfiinÆatå Revista Românå de Stomatologie (1937), sub
redacÆia reputatului Prof. Dr. Dan Theodorescu, considerat
a fi pårintele stomatologiei moderne din România.
În anul 1929 se înfiinÆeazå la Spitalul ColÆea primul
institut de specializare în stomatologie cu 3 secÆii, prezidat
de Prof. Dr. Mina Minovici, dupå cum urmeazå:
• secÆia de patologie çi terapeuticå dentarå, conduså
de Conf. Dr. C. Dimitrescu, care Æinea çi cursuri de
stomatologie la Facultatea de Medicinå din Bucureçti;
• secÆia de chirurgie maxilo–facialå, sub
conducerea Conf. Dr. N. Sebastian;
• secÆia de proteticå restauratoare buco–dentarå çi
ortopedie maxilo–facialå, conduså de Conf. Dr. Evloghie
Staicovici.
Este interesant faptul, cå primul institut de
specializare în stomatologie a fost încadrat cu cadre
didactice provenite din Spitalul Militar Central, un centru
medical foarte valoros, cu mare experienÆå chirurgicalå,
ca urmare a plågilor maxilo–faciale tratate în timpul
Primului Råzboi Mondial.
La sfårçitul anilor 1930 çi începutul anilor 1940,
conducerea Institutului de Stomatologie din Bucureçti este
preluatå de cåtre Prof. Dr. Dan Teodorescu. La sfârçitul
anului 1941, Institutul de Stomatologie de la Spitalul
ColÆea, este mutat la Spitalul Colentina. Era vorba despre
un pavilion cu 3 niveluri, amfiteatru, 74 de paturi, 60 de
unitåÆi stomatologice complete, precum çi un laborator de
tehnicå dentarå la un nivel european. În cadrul acestui
institut s–au format medici stomatologi, cu o pregåtire
medicalå de înaltå claså çi o pregåtire tehnicå de nivel
european.
28 „Sibiul Medical“ Volum 19 Nr. 4/2007