Sibiul Medical nr 4_2007.p65

componente ale vaccinului, ca neomicina sau gelatina, sunt
cauze mai probabile.
Unele vaccinuri MMR conÆin gelatinå, care este
frecvent adaugatå ca stabilizator. Unele vaccinuri pot avea
o dozå mai mare de gelatinå (15mg/dozå) decât proteine
de ou. Dar gelatina se gåseçte çi în alte vaccinuri: diftero–
tetano–pertussis (DTP), varicelå, influenzå, febrå tifoidå
çi febrå galbenå. În Japonia s–a raportat un caz de reacÆie
anafilacticå la vaccinul MMR la un pacient, ce era sensibil
la gelatinå. Eliminarea vaccinurilor, care conÆin gelatinå,
s–a asociat cu puÆine reacÆii alergice la vaccin (8). Trebuie
subliniat faptul cå pacienÆii alergici la gelatinå alimentarå
nu sunt neapårat alergici la gelatinå stabilizatoare çi invers.
Gelatina alimentarå poate fi de origine bovinå, iar cea din
vaccinuri de origine porcinå. Evitarea gelatinei ca
stabilizator este de preferat, dar cu påstrarea proprietåÆilor
farmaceutice. Triviratem nu conÆine gelatinå çi nici
proteine de ou.
Antibioticele sunt adåugate la vaccinuri ca çi
conservanÆi, cel mai frecvent folosindu–se neomicina.
Aceasta poate cauza reacÆii alergice locale çi sistemice.
Poate produce reacÆii IgE mediate (9). Cantitatea de
Neomicinå/ dozå de vaccin este de 25 µg. Dermatita de
contact la Neomicinå nu pare a fi un factor de risc pentru
reacÆiile anafilactice la vaccin (10). S–a pus întrebarea,
dacå reacÆiile anafilactice la vaccin sunt datorate
antibioticelor sau gelatinei. Oricum, persoanele ce au avut
o reacÆie anafilacticå la un antibiotic, nu ar trebui så
primeascå un astfel de vaccin.
Sårurile de aluminiu sunt folosite ca adjuvanÆi în
diferite vaccinuri: DTP, hepatitå A çi B, Haemophilus
influenzae (1mg/dozå). AdjuvanÆii de aluminiu din
vaccinuri nu produc anafilaxii, ci efecte secundare locale,
ca nodulii care pot persista mult timp (11,12).
Administrarea intramuscularå este mai puÆin asociatå cu
aceçti noduli decât cea subcutanatå. Dar calea subcutanatå
se foloseçte çi pentru imunoterapia specificå, când se
administreazå extracte de alergeni ca alergoizi, absorbite
pe hidroxid de aluminiu. Preparatele alternative fårå
aluminiu pot reduce reacÆiile locale, dar în schimb pot
produce reacÆii sistemice de tip imediat (13,14).
La persoanele atopice, råspunsul imun este prelungit
(15). Este important de notat cå sensibilizarea la alergenii
inhalatori çi alimentari sau cu boli alergice nu este mai
frecventå printre cei vaccinaÆi (16). Nu existå date de
diminuare a eficacitåÆii vaccinurilor la atopici.
Råspunsul limfoproliferativ la toxina tetanicå a fost
gåsit negativ, asociat cu IgE totale serice la copii (17), dar
la adult råspunsul imun la atopici nu a fost supresat (18).
Nu existå evidenÆe convingåtoare cå imunizarea de
rutinå a copiilor promoveazå alergia. Copiii predispuçi la
alergie au råspuns exagerat Th2 la unii antigeni ai
vaccinurilor, dar imunizarea nu creçte riscul pentru alergie.
Imunizarea este eficientå pentru prevenirea infecÆiilor, ce
sunt asociate cu riscuri de viaÆå sau de dizabilitåÆi. Copiii
atopici ca çi cei non–atopici ar trebui incluçi în programele
de imunizare de rutinå.
ToÆi copiii ar trebui vaccinaÆi pentru pojar çi toÆi ar
trebui urmåriÆi cel puÆin 30 de minute dupå administrare.
Sensibilizarea la oul de gåinå fårå anafilaxie nu constituie
contraindicaÆie pentru imunizarea MMR. Dacå alergia la
ou este suspectatå, dar nu sigurå, testele de provocare
dublu–orb, controlate cu placebo, pot fi de ajutor. Copiii
cu risc crescut trebuie observaÆi pentru 2 ore dupå
imunizare, cu monitorizare continuå cardio–respiratorie
(19).
Dacå alergia la ou este suspectatå, dar nu sigurå
înainte de administrarea vaccinurilor, altele decât MMR,
analizarea IgE serice pentru ou ar trebui efectuatå, dar çi
testul dublu–orb, controlat cu placebo. Imunizarea ar trebui
efectuatå, dacå nu existå evidenÆå clinicå de alergie la ou.
Dacå istoricul este convingåtor pentru alergie la ou, sau
provocarea cu ou este pozitivå, e recomandatå
administrarea de vaccin fårå proteine cu ou. Dar dacå nu
este posibil, vaccinarea ar trebui fåcutå într–o clinicå
pediatricå, care este pregåtitå så trateze anafilaxia. O
combinaÆie de simptome cutanate çi cardio–respiratorii în
mai puÆin de o orå dupå administrarea de vaccin este
sugestivå pentru o reacÆie anafilacticå.
În concluzie, nu existå dovezi convingåtoare cå
imunizårile de rutinå din copilårie favorizeazå alergia în
general. Imunizårile respective sunt eficiente în prevenirea
unor infecÆii cu potenÆiale riscuri ameninÆåtoare de viaÆå.
Riscurile nevaccinårii întrec cu mult potenÆialul risc de
inducere a alergiei prin vaccin. Mai mult, nu existå risc
crescut în general la copii atopici, de a reacÆiona alergic
sever la imunizare. Astfel, çi copiii predispuçi la alergii
pot fi incluçi în programele de imunizare de rutinå (20).
Cu foarte puÆine excepÆii, toÆi copiii atopici, inclusiv
cei cu dermatitå atopicå, pot fi imunizaÆi în siguranÆå.
ExcepÆiile, cu un risc crescut la reacÆiile anafilactice la
vaccinuri, constituie copiii, care au reacÆionat anafilactic
la un vaccin sau un component al acestuia. PrecauÆii
speciale s–au elaborat pentru aceste cazuri rare. Cele mai
multe reacÆii anafilactice, oricum, pot apare la copii, care
nu au istoric de alergie la un vaccin. Astfel, când se
administreazå un vaccin, copilul este observat pentru cel
puÆin 30 de minute dupå administrare, în ideea unei
posibile reacÆii alergice de tip imediat.
Vaccinarea la copii råmâne o parte esenÆialå din
programul de sånåtate çi nu ar trebui ocolitå, chiar çi la
copiii cu predispoziÆie la alergie. Vaccinårile sunt sigure,
dar o atenÆie specialå trebuie avutå la persoanele cu risc
crescut de reacÆii anafilactice la alimente çi la pacienÆii cu
boli autoimune (21).
48 „Sibiul Medical“ Volum 19 Nr. 4/2007